Astăzi îţi propun un exerciţiu mental. De câte ori ţi-a trecut prin minte: „Parcă nu mi-e foame…dar simt că aș mânca ceva”? Poate că ai astfel de gȃnduri mai ales seara, după o zi mai solicitantă. Ştii însă că, de cele mai multe ori, nu este vorba despre mâncare, cât mai ales despre cum se simte organismul tău și cum încearcă să se regleze?
Foamea nu este mereu cauza actului de a mȃnca
Un lucru important, pe care e posibil să îl auzi mai rar: oamenii nu mănâncă doar pentru energie. Mâncarea este şi pentru confort, plăcere, relaxare, conexiune sau reglare emoțională. Totodată, există mâncat din stres, din plictiseală, din bucurie sau mâncat social. Şi toate sunt comportamente umane normale. Poate că problema nu este neapărat că există foame emoțională, cât este că am fost învățați să o considerăm totalmente greșită.
Prejudecăţile alegerii de a mȃnca
În cultura actuală, mâncarea nu mai este neutră. A devenit „bună” sau „rea”, „permisă” sau „interzisă”, „curată” sau „toxică”. Și, fără să ne dăm seama, începem să ne evaluăm pe noi înșine prin aceste etichete: „Azi am fost cuminte” sau „Iar m-am dat peste cap”. Însă organismul uman funcţionează pe legi de fiziologie şi adaptare – şi este necesar să putem face deosebirea dintre foamea fizică şi foamea emoţională:
- foamea fizică apare treptat, este flexibilă (poți mânca aproape orice) şi dispare după masă.
- foamea emoțională apare brusc, „cere” ceva specific (dulce, sărat) şi persistă chiar și după ce mănânci.
Stresul îți dictează apetitul
Când ești stresat, corpul activează cortizolul. Ştim că pe termen scurt aceasta ajută; în schimb, pe termen lung, cortizolul crescut:
- stimulează apetitul.
- crește pofta de zahăr și grăsimi.
- favorizează depozitarea grăsimii abdominale.
- perturbă semnalele de sațietate.
Este un semnal de supravieţuire din partea organismului, care face tot ce îi stă în puteri să nu „cedeze”.
Leptina, hormonul saţietăţii
Leptina este hormonul care transmite către creier semnalul „Gata, te-ai săturat!” Dar în stresul cronic dublat de inflamație apare ceea ce se numeşte „rezistența la leptină”, un semnal hormonal distorsionat. Drept rezultat, mănânci suficient, dar nu te simți satisfăcut.
De ce poftești doar anumite alimente?
Foamea emoțională nu este întâmplătoare. Anumite alimente cresc dopamina, reduc temporar stresul sau/şi oferă confort rapid. Iar creierul reţine: „Asta mă face să mă simt mai bine!” Şi o va tot cere.
Paradoxul restricției
Un tipar extrem de frecvent întâlnit este: vrei ceva dulce à alegi „ceva sănătos” à nu te satisface à continui să mănânci. La final, constaţi că ai mâncat mai mult decât dacă ai fi ales inițial ce îți doreai. Acest fenomen nu este considerat lipsă de control, cât este rezultatul restricției, tensiunii psihologice, lipsei de satisfacție, pentru că de multe ori evitarea poftei nu face decât să o amplifice.
Mulți oameni trec printr-un dialog intern:„Oare mi-e foame cu adevărat?” sau „Este momentul potrivit?” sau „O fi suficient de sănătos?” Şi pare logic. Însă este un semn că ai pierdut contactul cu semnalele naturale ale corpului. Setea, ca şi foamea ori somnul – dacă sunt autentice – nu se negociază. Se cer pur şi simplu satisfăcute, în cel mai natural mod cu putinţă. Suntem adeseori prea confuzi pentru că există prea multe reguli, prea multe opinii, iar rezultatul este un fel de anxietate alimentară, o supra-analiză şi, ultimativ, o deconectare de nevoile propriului organism.
De ce foamea apare mai ales seara?
Seara este momentul în care se acumulează oboseala, scade autocontrolul, iar stresul poate ieşi la suprafaţă nestigherit de presiunile de peste zi (sociale, profesionale etc.). Dacă o mare parte din zi ai fost pe fugă, tensionat şi fără pauze (uneori nici pentru toaletă, după cum îmi povestesc unii pacienţi), organismul cere o reglare, mai bine spus compensare. Iar mâncarea este cea mai rapidă soluție.
Ce avem de făcut?
- Conștientizarea – sub forma întrebării „Mi-e foame sau simt altceva?”
- Pauza de 5 minute: foamea emoțională este impulsivă. O pauză scurtă îi reduce intensitatea şi creează spațiu potrivit pentru alegerea cea bună.
- Structura meselor: mesele regulate, proteinele, fibrele şi reducerea obiceiului de „ronțăit constant” stabilizează glicemia şi ajută mult la reducerea impulsurilor privind hrana.
- Alternative de reglare: mersul pe jos, exerciţiile de respirație, petrecerea unui timp în liniște şi pauze de lucru (inclusiv pauză de masă).
- Suport suplimentar, mai ales în context de stres cronic, prin: magneziu bisglicinat (relaxare, somn), omega 3 (antiinflamator, suport emoțional), vitamina D3 (echilibru hormonal şi imunitar), vitamina C (suport în stres oxidativ) sau plante adaptogene (ashwagandha, rhodiola) pentru reglarea cortizolului.
Foamea emoțională este o strategie prin care organismul tău încearcă să se adapteze la stres, oboseală, dezechilibru. Este nevoie să o ȋnţelegi, nu trebuie suprimată, ci integrată cunoașterea despre cauza ei şi cum poate fi modulată, astfel ȋncȃt să apară mai rar, sau dacă apare să ştii cum să o gestionezi corect. Organismul ȋşi caută continuu echilibrul, dȃnd tot felul de semnale ca să se poată regla.
Alege echilibrul!
Cine este dr. Bogdan Tofan?
Dr. Bogdan Tofan este specialist în Medicină de Familie, cu atestate în Apifitoaromaterapie şi Ozonoterapie. Este pasionat de Medicina Funcţională, Medicina Stilului de Viaţă, Endobiogenie, terapia cu CBD şi Medicina Psihosomatică, îmbinând cunoștințele tradiționale cu noile tehnologii medicale. Activitatea sa include colaborări cu centre de medicină integrativă și participarea activă în programe de formare continuă.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
