În documentarul intitulat „Of Hearts and Minds“, realizatorul științific David Malone explorează inima omului din perspectiva juxtapunerii viziunii științifice moderne a inimii înțeleasă ca „pompă“ și lunga ei istorie ca simbol al iubirii și centru înnăscut al înțelepciunii și caracterului uman. Filmul începe într-o sală de operație în care are loc o intervenție pe cord deschis, unde chirurgul Francis Wells este intervievat cu privire la modurile de lucru mecanic și bioelectric ale inimii. Pe de altă parte, există viziunea poetică asupra inimii, ca organ-sursă de iubire, cu o inteligență proprie. În opinia lui Wells, inima este o pompă și nimic mai mult. Poți înlocui inima cu una artificială și nu îți va afecta capacitatea de a iubi. Cu toate acestea, ideea că este un fel de organ emoțional rămâne.
Inima – un organ al adevărului și al emoției
Cu toții cunoaștem expresiile de genul „Te iubesc din toată inima“, „Inima mea s-a umplut de bucurie“ sau referirea la cineva care are „inima zdrobită“ ori e cu „inima rece“. Totuși, câtă bază reală are un astfel de limbaj poetic? Fac aceste expresii poetice referire la aspecte biologice adevărate? Acestea sunt întrebările la care realizatorul a încercat să răspundă în acest film, motivul fiind că răspunsul poate fi important pentru modul în care inima reflectă calitatea noastră de ființe umane.
Egiptenii antici vedeau inima ca pe un organ al adevărului. Într-adevăr, inima pare să fie în măsură să spună adevărul despre cum te simți și ceea ce crezi tu că este bine sau rău. Atunci când minți, de exemplu, ritmul cardiac tinde să se accelereze. Leonardo Da Vinci a descoperit modul prin care sângele curgea prin inimă și modul în care funcționează vortexurile rotitoare din cadrul camerelor inimii pentru închiderea și deschiderea valvelor cu fiecare bătaie a inimii – o viziune departe de punctul de vedere mecanicist asupra inimii văzută ca o simplă pompă. Desenele și experimentele lui Da Vinci dezvăluie, de asemenea, o frumusețe armonică, similară unei piese de artă.
„Creierul“ din inima ta
Dr. David Paterson, profesor la Universitatea Oxford, suprapune cele două zone ale creierului și inimii. Creierul nu e singura sursă a sentimentelor tale, dar inima și creierul tău lucrează împreună pentru producerea emoțiilor. De fapt, inima ta conține neuroni, similari cu cei din creierul tău, aceste organe fiind strâns legate datorită unei simbioze emoționale. Când inima ta primește semnale de la creier, prin intermediul nervilor simpatici, pompează mai repede, iar atunci când primește semnale prin nervii parasimpatici, încetinește. Chiar dacă acest lucru pare să arate că inima urmează ordinele creierului, realitatea este mult mai complexă. Trebuie să luăm în calcul că inima conține mii de neuroni specializați, situați predominant în jurul zonei ventriculului drept, unde formează o rețea complexă. Neuronii permit creierului să formeze gânduri, iar creierul din inima ta comunică cu creierul din capul tău, într-un proces bidirecțional.
Neuronii din inima ta iau decizii
În documentarul amintit, profesorul Patterson prezintă o bucată de țesut cardiac de la un iepure, mai exact partea ventriculului drept. Păstrată într-un rezervor cu substanțe nutritive și un flux constant de oxigen, această bucată de țesut cardiac bate de la sine, chiar dacă nu este atașată la un organism viu și nu există sânge de pompat. Prin trimiterea unui impuls electric în acest țesut printr-un electrod, profesorul Patterson demonstrează că modul în care țesutul cardiac încetinește imediat contracțiile: o decizie luată de neuronii din țesut ca răspuns la stimulare. Aceste experiment arată că neuronii din inima ta decid modul în care inima se va comporta, nu neuronii din creier. Descoperirea profesorului Patterson mută din nou viziunea noastră asupra inimii înapoi spre originile sale poetice și filosofice.
Emoțiile negative intense îți pun în pericol inima
Interacțiunea dintre creier și inimă poate fi văzută atunci când privim modul în care perspectivele emoționale afectează sănătatea inimii. Furia, de exemplu, crește riscul de atac de cord de cinci ori și riscul de atac vascular cerebral de trei ori. Durerea intensă după pierderea unei persoane dragi ridică, de asemenea, riscul de a suferi un atac de cord. În ziua imediat următoare pierderii, riscul unui atac de cord crește de 21 de ori și rămâne de 6 ori mai mare decât în mod obișnuit pentru o întreagă săptămână.
Dacă emoțiile negative au potențialul de a-ți afecta inima, ar fi normal ca emoțiile pozitive să o poată vindeca. Într-un studiu efectuat cu ajutorul a peste 1500 de persoane cu un risc crescut de boli coronariene cu debut precoce, cei care au trăit sentimente de veselie, relaxare, mulțimire au redus cu până la 33% evenimentele coronariene. Cei cu un risc mare de evenimente coronariene s-au bucurat de o reducere a riscului și mai mare, cu aproximativ 50%. Acest lucru a fost valabil chiar și atunci când alți factori de risc, precum fumatul, vârsta sau diabetul zaharat, au fost luați în calcul.
Într-un alt test, i-au fost prezentate realizatorului o serie de imagini ale unor fețe neutre și ale unor fețe speriate, unele sincronizate cu bătăile inimii lui, altele nesincronizate. Interesant este că atunci când fețele speriate au fost prezentate în sincronizare cu bătăile inimii lui, el le-a perceput ca fiind mai intense decât în cazul nesincronizării. Ceea ce a arătat acest test a fost că procesarea mentală a fricii a fost influențată de inimă. Atunci când creierul a procesat imaginea în sincronizare cu inima lui, a existat o și mai mare rezonanță emoțională.
Așadar, inima noastră lucrează în tandem cu creierul nostru, ceea ce ne permite să avem sentimente unii pentru alții. Este ceea ce, în cele din urmă, ne face să fim umani. Compasiunea este darul inimii noastre pentru rațiunea minții noastre. În cazul tău, cum colaborează inima cu creierul tău?
- Sursa:
- articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/03/05/brain-heart-emotion.aspx
