Postul Mare sau Postul Paștelui reprezintă o perioadă deosebită în viața Bisericii, în care suntem aplecați mai mult spre înfrânare, milostenie, rugăciune și o atenție sporită la propria stare spirituală. Acest post nu trebuie transformat într-o dietă aspră și inutilă, ci trebuie trăit după filosofia discernământului și a urcușului spre Înviere. Scopul postului trupesc este progresul duhovnicesc, schimbarea interioară pentru ca fiecare să devină mai bun. Fără îndoială că și trupul are un rol extrem de important în acest urcuș spiritual, ținând cont și de faptul că omul modern este, în general, mai zbuciumat, mai grăbit și mai obosit.
Postul Învierii Domnului – ocazie pentru regenerearea corpului și a spiritului
Postul Paștelui este plasat în perioada de trecere spre primăvară, când organismul iese din iarnă. Este perioada în care imunitatea slăbită permite mai ușor declanșarea diferitor răceli, viroze respiratorii și alergii. Obosim mai repede, avem mai puțină energie, somnul nu ne odihnește suficient. În acest context, Postul Paștelui poate speria multe persoane din cauză că le-ar devitaliza. Însă acest Post, mai aspru din punct de vedere alimentar decât celelalte, este o ocazie foarte potrivită de curățare și regenerare simultană a corpului și a spiritului.
Postul poate fi utilizat ca metodă preventivă şi terapeutică pentru stările patologice legate de alimentația necorespunzătoare, reprezentând în primul rând un detoxifiant optim al organismului.
În timpul digestiei circa 70% din energia organismului este mobilizată pentru acest proces, iar în momentul în care corpul nu mai primeşte această rație zilnică de alimente, el se vede nevoit să-şi restructureze întregul sistem de prelucrare, absorbție şi eliminare. „Postul accelerează procesul de vindecare şi permite organismului să se recupereze în urma unor boli grave, într-un interval de timp destul de scurt. În experiența mea, am văzut cum postul a vindecat artrita, a eliminat afecțiunile cronice ale pielii, cum ar fi psoriazisul şi eczemele, a îmbunătățit starea tractului digestiv la pacienții cu colită ulcerativă şi a eliminat chiar hipertensiunea arterială şi anghina pectorală“, afirmă dr. Joel Fuhrman, autorul cărții „Postul şi alimentația pentru sănătate“.
De asemenea, s-a observat că un post mai îndelungat depăşeşte ca putere de vindecare toate celelalte procedee cunoscute.
Persoanele care țin post total o zi sau două zile pe săptămână trăiesc mai mult şi sunt protejate de afecțiuni ale creierului, precum Alzheimer şi Parkinson, arată cercetătorii de la National Institute of Ageing din Baltimore (SUA). Oamenii de știință au descoperit că atunci când cantitatea de calorii consumate este redusă drastic se observă creşterea cantității de substanțe chimice din creier ce au rolul de mesager celular.
„Nu numai cu pâine va trăi omul“
Cercetările au fost efectuate asupra a două tipuri de persoane care în mod voluntar au ţinut post negru, deci fără aport alimentar, pe de o parte persoane care țineau post din motive religioase și de curățare a organismului, pe de altă parte persoane care făceau greva foamei. Același tip de regim alimentar, doar cu apă, însă motivații diferite: în primul caz, alegerea conștientă, asumată și voluntară de a posti, dând și o conotație spirituală, de rugăciune sau de meditație, în al doilea caz privarea de alimentație din motive de protest, „împotriva“ unei anumite situații. S-a constatat că la persoanele care au avut o motivație pozitivă, însoțită de practici spirituale și motivate fiind de dorința de curățare fizică și spirituală, organismul a făcut față mult mai bine perioadei fără alimentație.
Postul – nu doar schimbarea regimului alimentar
Postul presupune efort și voință, iar orice formă de asceză pornește de la trup și vizează sufletul. Sfinții Părinți consideră postul un izvor de sănătate trupească și sufletească, un mijloc de disciplinare și armonizare a trupului pentru sporirea puterilor sufletești și, în final, pentru înnoirea întregii ființe. Este absolut firesc ca, dacă în timpul postului apar probleme de sănătate, gradul de asceză să fie imediat discutat cu duhovnicul. Râvna peste puteri ne poate depărta de Dumnezeu atunci când se transformă în mândrie pentru propriul efort. Vanitatea postirii sau a nepostirii nu ne va fi de folos niciodată dacă ne comparăm cu ceilalți pentru a-i judeca, ci trebuie să ținem cont de faptul că numai Dumnezeu cunoaște inima fiecăruia.
Postul nu înseamnă doar o schimbare a regimului alimentar. Trebuie să ne amintim mereu că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul nostru, ci de inima noastră. Scăderea interesului față de conținutul farfuriei trebuie să fie unit cu sporirea atenției față de împlinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele. Și în cele din urmă, să nu uităm că la finalul postului trebuie să ne întâlnim cu Însuși Mântuitorul Hristos, Cel răstignit și înviat.
