Low dose Naltrexone (LDN): O nouă opțiune pentru bolile autoimune?

În medicina convențională, pacienții vin de obicei cu simptome precum o durere, probleme de somn, constipație, lipsă de energie și toate sunt tratate separat. Una dintre cele mai mari diferențe între medicina convențională și cea funcțională este modul în care sunt văzuți pacienții și cum toate simptomele sunt interconectate prin “lentila” medicinei funcționale. Atunci când se recomandă tratamente sau terapii, scopul e de a găsi cea mai bună opțiune cu eficacitate dovedită, iar provocarea e în a găsi un produs care să “acopere” mai multe simptome dintr-o dată.

Descoperirea surprinzătoare a doctorului Bihari

În anii ‘80, un medic din New York pe nume Dr. Bihari trata pacienții cu neoplasme și SIDA și a descoperit că o doză mică de naltrexonă (LDN-Low dose Naltrexone), între 3–4,5 mg, avea efecte benefice asupra sistemului imunitar. De atunci, naltrexona în doză mică a fost utilizată pentru a trata simptomele bolilor autoimune și ale afecțiunilor care implică un răspuns exagerat la durere.

Ce este naltrexona și cum funcționează?

Poate acum te întrebi ce e naltrexona și cum funcționează ea? Naltrexona este un antagonist de opioide (precum morfina) folosit în intoxicațiile cu opioide sau pentru dezintoxicarea în caz de dependențe. În unele cazuri, poate fi folosit și pentru dependența de alcool.

Legătura dintre LDN și bolile autoimune

Cercetătorii au descoperit că o doză mică de naltrexonă (LDN) blochează receptorii doar pentru o perioadă scurtă, permițând creșterea endorfinelor – substanțele chimice naturale ale „binelui și fericirii” – într-un mod controlat și intenționat. Aceste endorfine joacă un rol important în întărirea sistemului imunitar și în creșterea rezistenței la durere.

Cum acționează LDN în organism?

Atunci când este administrată zilnic în doze mici, naltrexona poate ajuta corpul să își regleze în mod natural producția de endorfine, ducând astfel la o toleranță mai mare la durere, fără efecte narcotice. LDN acționează ca un inhibitor pur al receptorilor opioizi, sprijinind echilibrul sistemului imunitar fără să-l suprime și fără să creeze dependență.

Mecanismul de acțiune explicat simplu

Odată ingerată, LDN se leagă temporar de receptorii opioizi de pe celulele albe din sânge, prezente în tot corpul – inclusiv în sistemul nervos, digestiv și în limfocite. Această blocare temporară păcălește creierul să creadă că este nevoie de mai multe endorfine. Când efectul dispare, receptorii devin din nou activi și primesc un val de endorfine, amplificând efectele benefice asupra organismului.

LDN are efect antiinflamator și neuroprotector!

Pe lângă efectele asupra durerii și imunității, LDN are și un rol antiinflamator important. Acesta se leagă de un receptor numit TLR-4, prezent pe microgliile din creier. Atunci când sunt stimulate cronic, aceste celule pot elibera substanțe proinflamatoare – cum ar fi citokine, substanța P, oxid nitric – care contribuie la simptome precum oboseala, dureri difuze, tulburări de somn și starea generală de rău – comune în afecțiuni precum fibromialgia.

Doze recomandate și protocoale de administrare

Doza terapeutică de LDN pentru afecțiuni autoimune este de obicei între 1,5 mg și 4,5 mg. Există două protocoale principale:

Protocol lent: începând cu 1 mg.

Protocol rapid: începând cu 1,5 mg.

Un exemplu de schemă:

1,5 mg timp de două săptămâni → 3 mg timp de două săptămâni → apoi 4,5 mg.

Cea mai bună oră pentru administrare: ora 21:00, pentru a sincroniza efectul cu vârful natural al endorfinelor (ora 4:00).

Posibile efecte secundare și cum pot fi gestionate

Efectele secundare sunt minime și pot include:

• Dificultăți de adormire.
• Somn agitat.
• Spasme musculare (la pacienții cu scleroză multiplă).

Soluții: supliment cu magneziu bisglicinat sau melatonină înainte de culcare.

Unde a fost eficientă LDN?

LDN s-a dovedit eficientă în mai multe afecțiuni autoimune și inflamatorii cronice. În cazul tiroiditei Hashimoto, administrarea acesteia a fost asociată cu scăderea nivelului autoanticorpilor, dar și cu reducerea dozei necesare de hormoni tiroidieni. De asemenea, s-au observat rezultate pozitive în fibromialgie, unde pacienții au raportat o reducere a durerilor difuze și a stării generale de disconfort. LDN a fost folosită și în tratamentul artritei reumatoide, al lupusului eritematos, al psoriazisului și al sindromului de oboseală cronică, contribuind la diminuarea simptomelor specifice fiecărei afecțiuni.

Când are sens să încerci LDN?

Este important de menționat că LDN nu este un panaceu universal. Poate fi de ajutor în anumite situații, însă eficiența sa depinde în mare măsură de contextul clinic și de pregătirea prealabilă a organismului. Înainte de a lua în considerare utilizarea LDN, este esențial să fie refăcută bariera intestinală, să fie adoptată o dietă antiinflamatoare și să fie tratate eventualele infecții persistente care pot susține o boală autoimună. Dacă toate aceste etape au fost parcurse corect, iar simptomele persistă, atunci LDN poate reprezenta o opțiune terapeutică demnă de luat în calcul.

Ați încercat vreodată acest tratament? V-a fost recomandat? Ca de obicei, abia aștept să discutăm în comentarii.

Surse:

James, Charlotte et al. “Herpes simplex virus: global infection prevalence and incidence estimates, 2016.” Bulletin of the World Health Organization vol. 98,5 (2020): 315-329. doi:10.2471/BLT.19.237149

Tucker, J. D., & Bertke, A. S. (2019). Assessment of cognitive impairment in HSV-1 positive schizophrenia and bipolar patients: Systematic review and meta-analysis. Schizophrenia research, 209, 40–47. https://doi.org/10.1016/j.schres.2019.01.001

Wu YP, Sun DD, Wang Y, Liu W, Yang J. Herpes Simplex Virus Type 1 and Type 2 Infection Increases Atherosclerosis Risk: Evidence Based on a Meta-Analysis. Biomed Res Int. 2016;2016:2630865. doi:10.1155/2016/2630865

Xu L, Zhang LJ, Yang L, et al. Positive association of herpes simplex virus-IgG with multiple sclerosis: A systematic review and meta-analysis. Mult Scler Relat Disord. 2021;47:102633. doi:10.1016/j.msard.2020.102633