Sarcina și bolile autoimune
Sarcina are efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru femeile care au o boală autoimună și, ulterior, rămân însărcinate, sarcina poate duce atât la ameliorarea bolii (cum ar fi în artrita reumatoidă), poate exacerba simptomele bolii sau poate avea 0 efecte asupra acesteia (cum ar fi în cazul lupusului eritematos sistemic).
Dezvoltarea tulburărilor autoimune ar putea fi influențată și de transferul transplacentar al celulelor între mamă și făt, care a avut loc în timpul sarcinii chiar cu ani înainte de apariția tulburării. Microchimerismul fetal este dobândit de mamă în timpul sarcinii și aceste celule fetale sunt menținute în mamă timp de decenii. În mod similar, există și un microchimerism matern dobândit de un sugar în timpul sarcinii.
În timp ce microchimerismul este frecvent la persoanele sănătoase și este probabil să aibă beneficii pentru sănătate, s-a demonstrat că acesta este implicat în unele boli autoimune, cum ar fi scleroza sistemică.
Boala autoimună poate complica sarcina în multe moduri diferite, adăugându-se la provocările imunologice cu care se confruntă deja mama. Sistemul imunitar matern trebuie să evite respingerea unui făt semi-alogen, să rămână imunocompetent pentru combaterea infecțiilor și să elimine celulele anormale (de exemplu, precanceroase), care ar putea fi dăunătoare mamei sau fătului. Simptomele unei boli autoimune se pot ameliora, agrava sau rămâne neschimbate atunci când o femeie rămâne gravidă, în funcție de boala sa autoimună. Factorii imunologici care contribuie la ameliorarea clasică a simptomelor asociate cu artrita reumatoidă și scleroza multiplă în timpul sarcinii nu sunt bine înțelese. Interesant este faptul că evenimentele din biologia placentară normală pot determina toleranța periferică maternă la antigenele fetale care ar putea explica îmbunătățirea dramatică asociată sarcinii în simptomele femeilor cu artrita reumatoidă.
Majoritatea bolilor autoimune nu se ameliorează însă în timpul sarcinii. O femeie cu lupus eritematos sistemic are de obicei o evoluție imprevizibilă a bolii și prezintă un risc crescut pentru mai multe complicații obstetricale (travaliu prematur, moarte fetală). Răspunsurile autoimune la mamă pot viza, de asemenea, fătul atunci când autoanticorpii traversează placenta, cum ar fi sindromul de lupus neonatal și tirotoxicoza neonatală.
Eterogenitatea defectelor imune dintre bolile autoimune se reflectă în răspunsul diferit al fiecărei boli în contextul sarcinii. Se consideră că bolile autoimune sunt reacții imune la auto-antigene datorate defectelor în selecția sau reglarea celulelor T și /sau B. Celulele T și B deosebesc peptidele proprii sau străine prezente pe suprafața celulei printr-o moleculă complexă de histocompatibilitate, denumită antigeni leucocitari umani.
Relația dintre autoimunitate și reproducere este bidirecțională!
Celulele de tip Th17/Th1 sunt agresive și patogene în multe afecțiuni autoimune și boli inflamatorii. Imunologia sarcinii stă la baza rolului citokinelor de tip Th2 de a menține toleranța mamei față de făt. Factorii nespecifici, inclusiv modificările hormonale, favorizează trecerea la profilul citokinei de tip Th2. În sarcină, celulele Th2, Th17/Th1 și Treg se acumulează în peretele modificat al endometrului (decidua), dar pot fi prezente și în circulația mamei și pot regla răspunsurile autoimune care influențează progresia bolilor autoimune.
Răspunsurile celulelor T în tulburările autoimune sunt influențate de sarcină
În urma studiilor s-a constatat că tulburările autoimune de tip Th1 și Th17 ar putea fi îmbunătățite atunci când există o creștere a citokinelor de tip Th2 în timpul sarcinii (de exemplu, artrită reumatoidă, boala Graves și scleroză multiplă) și tulburările autoimune de tip Th2 s-ar putea agrava în timpul sarcinii atunci când citokinele de tip Th2 au crescut (de exemplu, lupus eritematos sistemic). În schimb, în perioada post-partum, când citokinele de tip Th2 scad, tulburările inflamatorii și autoimune de tip Th1 și Th17 s-ar putea agrava, iar tulburările autoimune de tip Th2 s-ar putea îmbunătăți.
De fapt, în timpul sarcinii, erupțiile lupusului eritematos sistemic sunt asociate cu anticorpi anti-fosfolipide, modificări sinergice ale sarcinii pe citokinele Th1 și Th2, care interacționează cu hormoni precum estrogenul și prolactina, care amplifică efectul inflamator. Agravarea lupusului în timpul sarcinii face diferența între o sarcină normală și o sarcină cu complicații materne și fetale.
Sarcina și perioada postpartum au un efect profund nu numai asupra lupusului, ci și asupra bolii tiroidiene autoimune. Boala Graves se ameliorează în timpul sarcinii, până la recidiva postpartum, în timp ce tiroidita postpartum este cauzată de tiroidita distructivă în primele câteva luni după naștere.
În mod similar, femeile însărcinate care suferă de scleroză multiplă au de obicei o rată de recidivă foarte redusă, în timp ce foarte curând după naștere, activitatea bolii revine, adesea chiar la un nivel mai ridicat decât cel observat în anul pre-sarcină. Motivele creșterii activității postpartum nu sunt pe deplin clare, dar factori precum scăderea bruscă a nivelului de estrogen imediat după naștere și pierderea stării imunosupresoare a sarcinii par a fi factori cheie.
Există dovezi convingătoare că estrogenul, progesteronul și testosteronul controlează tulburările autoimune. În special, acești hormoni controlează scleroza multiplă influențând răspunsurile imune și contribuind la mecanismele de reparare a sistemului nervos. Similar cu multe alte boli autoimune, scleroza multiplă este mai frecventă la femei decât la bărbați, iar incidența sa la femei este în creștere. Există, de asemenea, diferențe calitative în evoluția bolii între bărbați și femei, pacienții de sex masculin experimentând o progresie crescută a bolii, atrofie cerebrală și tulburări cognitive.
În timpul sarcinii, creșterea citokinelor de tip Th2 s-ar putea datora în principal progesteronului, care este de 10 până la 50 de ori mai mare la interfața materno-fetală decât în sângele periferic și care poate inhiba dezvoltarea și funcția celulelor Th1 și macrofage, prevenind astfel respingerea alloantigenului trofoblast.
Prin urmare, în timpul sarcinii, modificările hormonale care ar putea juca un rol critic în determinarea profilului citokinei celulare T efector la interfața feto-maternă ar putea explica de ce, în unele condiții, femeile gravide sunt mai predispuse să dezvolte boli autoimune de tip Th2, în timp ce la femeile gravide bolile autoimune și inflamatorii de tip Th1 și Th17 sunt îmbunătățite:
| Boli autoimune de tip Th1/Th17 | Boli autoimune de tip Th2 |
| Artrită reumatoidă | Lupus eritematos sistemic |
| Scleroză multiplă | Scleroză sistemică |
| Graves | |
| Hashimoto |
Efectele contraceptivelor asupra bolilor autoimune
Hormonii sexuali și efectele imunologice ale sarcinii au fost investigate în autoimunitate. Relația bine studiată dintre hormonii sexuali și boala asemănătoare lupusului la modelele animale sugerează un rol contributiv pentru estrogen în exacerbarea bolii și, eventual, în sensibilitatea bolii. Lupusul eritematos poate apărea mai frecvent la femeile care au luat pilule contraceptive și la femeile aflate în postmenopauză care iau terapie de substituție hormonală.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca diferențele dintre nivelurile hormonilor sexuali între femei și bărbați să explice predilecția largă a bolilor autoimune pentru femei. Majoritatea bolilor autoimune (altele decât lupusul eritematos) nu au o incidență maximă la femei în timpul anilor de reproducere, ci mai degrabă apar cu o frecvență crescândă în anii ulteriori de viață. Mai mult, studiile la om nu au arătat în general efecte care modifică boala cu administrarea de pilule cu hormoni. Chiar și la femeile cu lupus, contraceptivele orale nu s-au asociat cu erupții ale acestei boli. Estrogenul poate fi în schimb un factor permisiv sau exacerbator în anumite boli.
Hormonii, care par să contribuie la agravarea sau ameliorarea tulburărilor autoimune, influențând răspunsurile citokinelor celulelor T implicate în patogeneza acestor tulburări, pot oferi informații importante despre prevenirea și tratamentul bolilor autoimmune:
| Boala autoimună | Influența hormonilor (din timpul sarcinii) |
| Artrită reumatoidă | Îmbunătățire |
| Lupus eritematos sistemic | Agravare |
| Scleroză multiplă | Îmbunătățire |
| Graves | Îmbunătățire |
| Scleroză sistemică | Agravare |
| Hashimoto | Îmbunătățire |
Concluzii
Pe perioada sarcinii, mama trebuie să mențină toleranța față de embrion și în același timp să nu-și suprime sistemul imunitar și să nu se expună pe sine și pe făt la infecții.
Factorii nespecifici, incluzând modificările hormonale și moleculele imunomodulatoare cheie ale trofoblastelor (de exemplu HLA-G5) care favorizează trecerea la un profil predominant de citokine de tip Th2, pot juca un rol în menținerea toleranței tranzitorii la antigenele paterne în timpul sarcinii.
Generarea de celule Th2 și Th17/Th1 specifice și a celulelor Treg este esențială pentru menținerea sarcinii. Aceste celule se acumulează preferențial în decidua (endometru modificat care se formează în pregătirea pentru sarcină), dar pot fi prezente și în circulația mamei și sunt astfel capabile să regleze răspunsurile autoimune ducând la remisie sau la agravarea bolilor autoimmune.
Exacerbarea postpartum a unor tulburări autoimune Th1/Th17 poate reflecta un dezechilibru în celulele de tip Th2 și celulele T reg, care este cauzat de scăderea rapidă a numărului acestor celule după naștere.
Dezvoltarea tulburărilor autoimune ar putea fi influențată și de transferul transplacentar al celulelor între mamă și făt, care a avut loc în timpul sarcinii. Acest transfer poate avea efect asupra dezvoltării bolilor autoimune chiar dacă a avut loc cu mult timp înainte de manifestarea bolii.
Prin urmare, sarcina și dezechilibrele hormonale pot influența apariția și progresia bolilor autoimune și inflamatorii prin influențarea răspunsurilor mediate de citokine ale celulelor T în perioada de gestație, perioada post-partum, dar și decenii după perioada de sarcină.
De aceea este foarte important să mergem la medic imediat ce observăm simptome, când se instalează sarcina și știm că suferim de boală autoimună și după naștere pentru a ne asigura că nu am dezvoltat nici o boală autoimună, mai ales tiroidită postpartum.
SURSE:
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2709983/#:~:text=Most%20autoimmune%20diseases%2C%20however%2C%20do,preterm%20labor%2C%20fetal%20death)
clinicalmolecularallergy.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12948-016-0048-x
researchgate.net/publication/23184073_Autoimmune_Disease_During_Pregnancy_and_the_Microchimerism_Legacy_of_Pregnancy
theconversation.com/how-pregnancy-changes-womens-metabolism-and-immune-systems-121893
hindawi.com/journals/jir/2018/9501865/
thyroid.org/hypothyroidism-in-pregnancy/
