Ştiinţa medicală a făcut progrese remarcabile pentru extinderea duratei de viaţă, dar acest lucru nu se traduce întotdeauna într-o stare bună de sănătate. Un alt scenariu mai rău este ca o persoană să se bucure de un corp funcţional, dar să fie afectată de demenţă. Memoria este la baza a ceea ce suntem în multe feluri, iar pierderea acesteia deschide perspective destul de înfricoşătoare. Mai mult de 5 milioane de americani suferă de boala Alzheimer, cea mai comună formă de demenţă, iar în România există peste 200.000 de cazuri de persoane cu această afecţiune. În SUA, se estimează că numărul persoanelor care suferă de pierderi de memorie se va tripla până în 2050, alte simptome incluzând modificări ale comportamentului, dezorientare şi confuzie, suspiciuni nefondate sau dificultăţi de vorbire. Testele imagistice la persoanele cu Alzheimer au evidenţiat contracţia creierului şi o activitate redusă a celulelor creierului în anumite zone. Depozitele amiloide din creier au fost, de asemenea, asociate cu progresia bolii. Boala Alzheimer este fatală şi este a şasea principală cauză de deces în SUA. În timp ce ratele de mortalitate pentru cancer sau boli de inimă sunt în scădere, ratele de deces cauzate de Alzheimer sunt în creştere.
Factorii de risc pentru Alzheimer
Nu există niciun test specific pentru Alzheimer, însă există o serie de factori care ne pot expune unor riscuri mari. Genetica este unul dintre factori, însă această relaţie nu este întotdeauna clară. De exemplu, o genă numită ApoE4 creşte şansa de a dezvolta Alzheimer, dar nu este absolut sigur că face acest lucru. Există şi alte gene care au legătură directă cu starea, însă sunt asociate cu versiuni rare, de obicei, cu debut precoce.
Sănătatea inimii este un alt factor de risc major întrucât creierul se bazează foarte mult pe oxigen şi pe substanţele nutritive transportate prin vasele de sânge, orice problemă cardiovasculară reflectându-se asupra sănătăţii cognitive. Tensiunea arterială şi colesterolul pot creşte în mod semnificativ riscul de Alzheimer şi demenţă. Alţi factori de risc majori includ un stil de viaţă sedentar, fumatul, depresia, diabetul şi obezitatea. Depozitele de aluminiu din creier sunt printre factorii de risc, deci evitarea contactului cu acest metal poate fi de folos. Aluminiul este un aditiv alimentar comun în multe alimente procesate şi produse de patiserie, vase, ustensile şi medicamente. Femeile par a avea un risc mai mare de a suferi de Alzheimer, dar nu este clar dacă acest lucru de datorează diferenţelor fiziologice sau faptului că femeile au, în medie, durate de viaţă mai ridicate.
Pot exerciţiile fizice să ajute creierul?
Relaţia dintre exerciţiile fizice şi puterea creierului au început să fie cunoscute de ceva timp. Acum aproximativ 20 de ani, cercetătorii de la Institutul Salk au descoperit că şoarecii activi au avut mai mulţi neuroni în părţile creierului dedicate memoriei.
Studiile recente arată că exerciţiile fizice pot întârzia declinul cognitiv. Reducerea fluxului de sânge reprezintă un factor în apariţia demenţei şi Alzheimerului, în timp ce o bună circulaţie pare să preîntâmpine aceste probleme. Exerciţiile fizice cresc numărul de mici vase de sânge în tot corpul şi sporesc conexiunile creierului. Exerciţiile aerobice, cum ar fi mersul pe jos sau alergatul, sunt, de asemenea, extrem de benefice. O serie de studii a comparat acuitatea mentală a adulţilor în vârstă, pe baza activităţii lor. Un studiu a analizat femeile de peste 65 de ani, care au mers pe jos 30 de minute în fiecare zi, iar un alt studiu a examinat activitatea la persoanele de peste 70 de ani. Rezultatele au fost consecvente, în sensul că participanţii activi au făcut faţă mai bine testelor mentale şi au arătat o reducere a declinului cognitiv.
De asemenea, nu trebuie neglijat nici antrenamentul de forţă. Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Columbia a relevat faptul că femeile cu tulburări cognitive uşoare şi-au îmbunătăţit memoria prin practicarea antrenamentului cu greutăţi. Rezultatele au arătat că femeile care au practicat aceste tipuri de exerciţii alături de cele aerobice au avut un bilanţ mai bun la testele de memorie decât cele care au stat întinse pur şi simplu.
Rolul dietei în menținerea funcției cognitive
La fel ca exerciţiile fizice, o alimentaţie echilibrată pare să fie de folos în reducerea riscului de demenţă. După cum s-a menţionat, bolile cardiovasculare sunt un factor de risc pentru declinul cognitiv. Cu alte cuvinte, alegerea alimentelor care protejează inima, cum ar fi carnea slabă, cerealele integrale, leguminoasele, grăsimile sănătoase, fructele şi legumele, poate îmbunătăţi şi sănătatea creierului. Legumele verzi şi cruciferele, precum broccoli, conopida şi varza, pot reduce declinul cognitiv şi sunt benefice pentru sistemul imunitar şi pentru metabolismul hormonal. Un studiu a relevat faptul că în cazul creierelor cu deficit de omega 3, acestea au tendinţa să se micşoreze. Peştele gras, cum ar fi somonul sălbatic, alături de nuci şi seminţe, conţin surse importante de omega 3. În acelaşi timp, cercetările au arătat că o formă de omega 3 (DHA) reduce placa amiloidă din creier. La celălalt capăt al spectrului, dietele bogate în carbohidraţi rafinaţi, grăsimi nesaturate şi alimente procesate reduc capacitatea memoriei şi sunt factori de risc pentru alte boli, inclusiv cele cardiovasculare.
Antioxidanţii luptă împotriva declinului cognitiv
De obicei, ne gândim la stresul mental ca la o senzaţie de copleşire simţită atunci când o mulţime de lucruri ni se întâmplă, dar există şi o altă formă de stres care ne afectează creierul. Stresul oxidativ face ca excesul de radicali liberi şi toxinele să provoace inflamaţii în tot corpul. De asemenea, există tot mai multe dovezi care leagă stresul oxidativ de demenţă, Alzheimer şi declinul cognitiv în general.
Un compus care a prezentat anumite îmbunătăţiri la nivel cognitiv în cadrul studiilor a fost resveratrolul, un antioxidant puternic, care se găseşte în concentraţii mari în vinul roşu. Unele studii au arătat că persoanele care consumă cantităţi moderate de vin roşu au un risc mai mic de Alzheimer. Studiile pe animale au arătat, de asemenea, că rasveratrolul reduce placa amiloidă.
Honokiolul, un compus activ derivat din scoarţa de magnolie, este un alt antioxidant puternic, demonstrat ca protector al creierului prin mai multe mecanisme. Coaja de magnolie a fost folosită în medicina tradiţională chineză timp de secole ca un sedativ uşor. Cercetările au arătat că acest efect de calmare este legat de acţiunile asupra receptorilor GABA din creier. Ca antioxidant, honokiolul este de o mie de ori mai puternic decât vitamina E, fiind, de asemenea, şi un puternic compus antiinflamator. Honokiolul stimulează neurotransmiţătorul acetilcolina, fiind un beneficiu real pentru pacienţii care suferă de Alzheimer şi au un nivel scăzut de acetilcolină.
Curcumina, ingredientul activ din tumeric, a fost de asemenea folosit în practicile tradiţionale asiatice de secole. Într-un studiu efectuat la Institutul Salk, un medicament creat pornind de la curcumina a tratat Alzheimerul la şoareci. Chiar dacă este nevoie de multe alte cercetări pentru a confirma această constatare, beneficiile acestui ingredient activ pentru sănătatea creierului există. Alte studii au scos la iveală beneficii ale funcţiei de memorie, corelate cu beneficiile antiinflamatorii şi antioxidante.
Efectele meditaţiei asupra creierului
Bună pentru creier în multiple feluri, meditaţia ajută la controlul stresului şi la menţinerea stării de spirit pozitive. De asemenea, se pare că ajută şi la îmbunătăţirea memoriei. Un experiment în care pacienţii cu Alzheimer au practicat o formă specifică de meditaţie a arătat creşterea fluxului de sânge la creier şi îmbunătăţirea scorurilor la testele cognitive. Un alt studiu a arătat că meditaţia poate schimba, de fapt, modul cum este structurat creierul. Oamenii de ştiinţă au constatat că meditaţia creşte plierea în cortexul cerebral, care îmbunătăţeşte modul în care creierul procesează informaţia. Acest lucru are un impact pozitiv asupra capacităţii de recuperare a amintirilor, de luare a deciziilor sau de concentrare.
Implicarea socială îmbunătăţeşte, de asemenea, funcţionarea creierului. Oamenii care lucrează voluntar în colaborare sau au alte forme de angajament social se pot bucura de o sănătate cognitivă mai bună. Implicare socială poate creşte durata de viaţă, poate îmbunătăţi starea de sănătate, poate reduce depresia şi demenţa. Chiar dacă pe măsură ce îmbătrânim, pot exista mai puţine oportunităţi de a interacţiona cu ceilalţi, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru creierul nostru este să menţinem legături cu familia, prietenii şi comunitatea.
Deşi boala Alzheimer nu are încă un leac viabil, acest lucru nu înseamnă că suntem neajutoraţi. Cercetarea continuă evidenţiază mai multe măsuri care pot ajuta la controlul declinului cognitiv. O dietă sănătoasă, exerciţiile fizice regulate, suplimentele de antioxidanţi, meditaţia şi interacţiuna socială ne ajută să putem lua măsuri pentru păstrarea minţii agere pe măsură ce îmbătrânim. În acest proces vom stimula, de asemenea, sănătatea cardiovasculară, într-o încercare continuă de a îmbunătăţi calitatea generală a vieţii.
