Legătura dintre seleniu și sănătatea tiroidei
Seleniul este un micronutrient descris pentru prima dată în 1817, numele său derivă din grecescul „Selene”, care înseamnă lună, referindu-se la aspectul strălucitor și gri al acestui compus atunci când este topit.
Acest micronutrient a fost studiat în ultimii ani, iar rapoartele științifice au dezvăluit rolul său crucial în menținerea funcției imuno-endocrine, a metabolismului și a homeostaziei celulare. Glanda tiroidă se caracterizează printr-o concentrație mare de seleniu (0.2–2 μg/g), care este încorporat în selenoproteine. Unele dintre aceste selenoproteine au o activitate antioxidantă importantă, contribuind la apărarea antioxidantă a tiroidei prin eliminarea radicalilor liberi de oxigen, generați în timpul producției de hormoni tiroidieni. Fiind încorporat în iodotironinele deiodinază, seleniul joacă, de asemenea, un rol esențial în metabolismul hormonilor tiroidieni.
Până în prezent, au fost descrise aproximativ 25 de selenoproteine. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- Glutation peroxidaza GPX –> Catalizează reducerea H₂O₂ și protejează împotriva stresului oxidativ.
- GPx 1 citosolic –> Apărare antioxidantă.
- GPx 3 extracelular –> Antioxidant în lichid extracelular; protecția tiroidei de peroxidul de hidrogen din tirocitele și lumenul folicular.
- GPx 4 fosfolipid –> Reduce hidroperoxizii fosfolipidelor; reglează apoptoza.
- Iodotironina deiodinază DIO –> Producția de hormon tiroidian activ T3, T3 invers (rT3) și T2.
- Tipul I DIO –> Conversia T4 în T3.
- Tip II DIO –> Producție locală (intracelulară) de T3 din T4.
- Tip III DIO –> Producția de rT3 din T4 și T2 din T3.
- Tioredoxin reductază TXNRD –> Activitate oxidoreductază, având ca cofactor NADPH.
- TXNRD citosolic TXNRD1 –> Antioxidant principal la nivel celular.
- TXNRD mitocondrial TXNRD2 –> Reglează proliferarea celulară.
Seleniul în patologia tiroidiană. Rezultatele unor studii
Tiroidita autoimună
Mai multe studii s-au concentrat asupra importanței seleniului în funcția tiroidiană și procesele autoimune, cu scopul de a înțelege dacă suplimentarea acestui micronutrient poate avea un impact asupra evoluției bolii tiroidiene. De fapt, efectul suplimentării cu seleniu asupra evoluției tiroiditei Hashimoto, o afecțiune caracterizată prin prezența anticorpilor antitiroperoxidazici și antitiroglobulinici, a fost abordată în mai multe publicații. Unul dintre aceste studii a fost efectuat de Gartner și colaboratorii. Ei au evaluat efectul suplimentării dietei cu 200 mcg de selenit de sodiu pe zi, timp de 90 de zile asupra nivelului anticorpilor Anti-TPO și Anti-Tg la pacienții cu tiroidită autoimună.
Au fost evaluați 71 de pacienți cu tiroidită autoimună sub tratament cu levotiroxină și cu niveluri ridicate de anticorpi Anti-TPO și/sau Anti-Tg. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri: un grup care a primit supliment cu selenit de sodiu și celălalt grup care a menținut doar terapia cu levotiroxină. La sfârșitul studiului, concentrația de anticorpi Anti-TPO a scăzut cu 40% în grupul tratat cu seleniu (comparativ cu 10% în grupul placebo) și la 9 din 36 de pacienți (25%) anticorpii Anti-TPO s-au normalizat complet. Pe perioada studiului s-a observat și îmbunătățirea ecogenității tiroidiene, iar pacienții care au primit suplimente de seleniu au raportat o îmbunătățire a stării generale în comparație cu grupul placebo.
Într-un alt studiu, Turker și colaboratorii au evaluat efectele suplimentării pe termen lung (9 luni) cu doze variabile de selenometionină (100/200 mcg/zi) asupra tiroiditei autoimune, în special asupra concentrației de anticorpi Anti-TPO și Anti-Tg. În acest studiu, au fost incluse 88 de femei cu tiroidită autoimună sub tratament cu tiroxină, care au fost împărțite în două grupuri în funcție de nivelul lor inițial de TSH seric, anticorpi Anti-TPO și vârstă.
Autorii au concluzionat că înlocuirea cu selenometionină suprimă concentrațiile serice de anticorpi Anti-TPO, dar suprimarea a necesitat doze mai mari de 100 mcg/zi pentru a maximiza activitatea glutation peroxidazei. Mai mult, au descoperit, de asemenea, că rata de suprimare scade cu timpul. De fapt, grupul suplimentat pe parcursul celor 9 luni cu 200 mcg/zi de selenometionină a avut o scădere accentuată a nivelurilor serice de anticorpi Anti-TPO până la 6 luni de tratament, după care valorile au avut tendința de a se reduce (26,6% la 3 luni, 26,2% la 6 luni și 3,6% la 9 luni). În schimb, grupul de pacienți suplimentat în al doilea trimestru al studiului cu 100 mcg/zi a arătat o creștere cu 38,1% a nivelului anticorpi Anti-TPO. Cu toate acestea, când același grup de pacienți a primit din nou suplimentarea cu 200 mcg/zi, a existat o scădere cu 30,3% a nivelului de anticorpi Anti-TPO. Astfel, autorii au demonstrat că administrarea orală de 200 mcg/zi de selenometionină reduce efectiv nivelurile serice de anticorpi Anti-TPO și chiar și pacienții cu aport de seleniu peste nivelurile recomandate pot beneficia de tratamentul cu această doză.
De asemenea, au fost efectuate studii și pe gravide. Mao și colaboratorii au evaluat efectul suplimentării între 12 și 14 săptămâni de gestație cu 60 mcg/zi de seleniu versus placebo la femeile cu deficit de iod ușor până la moderat. Au descoperit că grupul suplimentat cu seleniu nu a prezentat o scădere semnificativă a anticorpilor Anti-TPO, deși s-a produs o modificare minoră a funcției tiroidiene fără semnificație clinică clară. Negro și colaboratorii au recrutat 2143 de femei însărcinate cu tiroidită autoimună în eutiroidism pentru a evalua efectul suplimentării cu seleniu, în timpul și după sarcină. Din cele 2143 de femei selectate, 169 au fost pozitive pentru anticorpii Anti-TPO și au fost împărțite aleatoriu în două grupuri: 77 de femei însărcinate au primit 200 mcg/zi de selenometionină și 74 au primit placebo. Autorii au descoperit că în grupul suplimentat cu 200 mcg/zi de selenometionină în timpul sarcinii și postpartum a fost observată o scădere a progresiei tiroiditei autoimune; de fapt, au constatat o reducere a nivelurilor de anticorpi Anti-TPO, îmbunătățirea ecogenității tiroidiene, scăderea incidenței disfuncției tiroidiene în perioada postpartum și scăderea hipotiroidismului permanent.
Este important de reținut că, în majoritatea studiilor care se concentrează pe relevanța seleniului pentru boala tiroidiană, autorii nu au măsurat concentrația de seleniu înainte, în timpul și după suplimentare. De aceea, recomandarea noastră este să discutați cu medicul curant înainte de a administra suplimente cu seleniu!
Volumul tiroidei și nodulii tiroidieni
Alte studii au evaluat, de asemenea, relația dintre volumul tiroidian și concentrația de seleniu. Multe dintre acestea au fost studii mici și dependente de operator, dar par să sugereze că există o relație inversă între concentrația de seleniu din plasmă sau urină (selenurie) și volumul tiroidian sau hipoecogenitatea acestuia. Un studiu transversal efectuat în Danemarca pentru a evalua asocierea dintre concentrația serică de seleniu și volumul tiroidian, precum și între concentrația serică de seleniu și riscul unei tiroide mărite într-o zonă cu deficit de iod înainte și după inițierea suplimentării cu iod a ajuns la concluzia că concentrația serică scăzută de seleniu a fost asociată cu un risc mai mare pentru o glandă tiroidă mărită și pentru dezvoltarea nodulilor tiroidieni.
În ceea ce privește mărimea eșantionului, unul dintre cele mai impresionante studii în acest domeniu a fost realizat pe 6152 de pacienți prin eșantionare stratificată în cluster: 3038 au fost definiți ca participanți la grupul cu un nivel de seleniu adecvat și 3114 au fost adăugați în grupul cu un nivel de seleniu scăzut, cu o diferență mediană în concentrația de seleniu între grupuri aproape dublă. Au urmărit să investigheze dacă prevalența bolii tiroidiene diferă în două zone ale Chinei cu concentrații diferite de seleniu în sol/cultură. Autorii au concluzionat că prevalența bolilor tiroidiene (hipotiroidism, hipotiroidism subclinic, tiroidită autoimună și tiroidă mărită) a fost semnificativ mai mică în grupul cu un nivel adecvat cu seleniu decât în celălalt grup.
Cele mai multe dintre aceste studii par să demonstreze că deficiența de seleniu este asociată cu o prevalență mai mare a bolii tiroidiene, dar sunt necesare date suplimentare pentru a evalua dacă seleniul poate fi protector împotriva gușei multinodulare și tiroiditei autoimune.
Seleniul și funcția imună
Suplimentarea cu seleniu, chiar și la persoanele fără deficit are efecte stimulative imune semnificative. De fapt, s-a observat o îmbunătățire a proliferării celulelor T activate, o creștere a toxicității citotoxice mediate de limfocite și o creștere a activității celulelor natural killer (NK).
S-a observat că atunci când există un deficit de seleniu, celulele T supresoare nu inhibă producerea unor interleukine și acest lucru are ca rezultat stimularea celulelor T autoreactive, cu producerea de autoanticorpi.
Deficitul de seleniu – simptome
Cele mai comune simptome care semnalizează un deficit de seleniu sunt: infertilitatea, căderea părului, oboseală, creștere în greutate, sistem imunitar compromis care duce la îmbolnăviri mai dese, dificultăți de gândire și/sau concentrare.
Desigur, trebuie menționat că unele dintre acestea se suprapun cu simptomele bolii tiroidiene.
Forme și surse de seleniu
Există două forme de seleniu: organic (selenometionină și selenocisteină) și anorganic (selenat și selenit). Cercetările au arătat că utilizarea formei organice de seleniu ca supliment poate fi mai eficientă, deoarece corpul nostru absoarbe mai mult de 90% din seleniul organic, dar numai aproximativ 50% din forma anorganică.
Alimentele care sunt surse bune de seleniu includ: nuci braziliene, fructe de mare și pește, carne și ficat de vită, șuncă, carne de pasăre, ouă, pâine și cereale.
În ceea ce privește suplimentele, seleniul se găsește fie în formule de multivitamine, fie singur, iar doza zilnică recomandată este 55 mcg/zi din toate sursele. Însă, în cazul celor cu nivel ridicat de anticorpi anti-TPO, această doză nu este suficientă pentru a observa o îmbunătățire a nivelului anticorpilor. Studiile au arătat că doza minimă de seleniu necesară pentru reducerea anticorpilor Anti-TPO este de 200 mcg/zi. Chiar și o doză de 100 mcg nu a produs o reducere semnificativă statistic a anticorpilor Anti-TPO.
Pentru o mai bună absorbție, dr. Farm. Izabella Wentz recomandă suplimentarea cu vitamina E alături de seleniu (Atenție la sursa vitaminei E, deoarece majoritatea suplimentelor provin din soia care este modificată genetic și nerecomandată în cazul tiroiditei Hashimoto!).
Intoxicarea cu seleniu – simptome
Excesul de seleniu reprezintă un risc mai mare decât deficitul. Principalele simptome în caz de intoxicare cu seleniu sunt: gust metalic în gură, căderea părului sau a unghiilor, greață, iritații sau leziuni ale pielii, diaree, oboseală, iritabilitate, anomalii ale sistemului nervos.
Concluzii
Menținerea unei concentrații fiziologice de seleniu (selenostază) printr-o dietă echilibrată sau, alternativ, prin suplimentare este o condiție necesară nu numai pentru prevenirea bolilor tiroidiene, ci și pentru menținerea sănătății generale. Seleniul are o relație în formă de U cu boala și deficiența sau excesul acestui micronutrient pot fi asociate cu rezultate adverse.
Suplimentarea cu seleniu la pacienții cu tiroidită Hashimoto și aportul redus de acest micronutrient poate fi utilă chiar și pentru cei care sunt deja tratați cu levotiroxină, deși sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma acest beneficiu.
SURSE:
thyroidpharmacist.com/articles/selenium-deficiency-and-hashimotos/
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5307254/
pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23046013/
verywellhealth.com/selenium-and-your-thyroid-4134998
nature.com/articles/s41574-019-0311-6
endocrineweb.com/news/thyroid-diseases/17120-study-links-low-selenium-diet-thyroid-disease
