Vitamina D și depresia: Ce legătură este între vitamina D și sănătatea mentală?

Pandemia COVID-19 a fost un moment de cotitură în felul în care privim sănătatea. Pentru prima dată, la scară globală, am înțeles cât de important este să ne sprijinim organismul din interior. Nu doar prin măsuri de protecție externă, ci printr-o imunitate cu adevărat solidă.

În acest context, suplimentele alimentare și-au făcut loc în rutina zilnică a milioane de oameni, iar vitamina D a devenit rapid una dintre cele mai căutate. Dar povestea ei merge mult dincolo de imunitate.

De fapt, vitamina D este implicată într-o multitudine de procese esențiale: de la reglarea metabolismului și sănătatea osoasă, până la echilibrul hormonal și, poate cel mai puțin cunoscut aspect, starea noastră psihică.

Sinteza vitaminei D – legătura dintre expunerea solară și echilibrul neuropsihic

Vitamina D nu este, de fapt, o vitamină în sens clasic, ci un prohormon liposolubil, capabil să influențeze sute de procese celulare. Totul începe cu expunerea pielii la razele ultraviolete B (UVB), care activează o reacție biochimică amplă.

Mai exact, 7-dehidrocolesterolul – un derivat al colesterolului – este transformat într-un compus instabil, previtamina D3. Apoi, sub acțiunea temperaturii corporale, aceasta suferă o conversie spontană și devine vitamina D3 (colecalciferol), forma stabilă.

La nivelul ficatului, vitamina D3 (endogenă sau provenită din suplimente/alimentație) este transformată în 25-hidroxivitamina D – cunoscută sub numele de calcidiol, forma care se măsoară în sânge. Apoi, rinichii finalizează conversia în forma activă: 1,25-dihidroxivitamina D (calcitriol), forma biologic activă.

Această formă activă se leagă de un receptor special – Vitamin D Receptor (VDR) – prezent în peste 30 de tipuri de țesuturi, inclusiv în creier. De aici decurge rolul său strategic nu doar în menținerea homeostaziei minerale, ci și în reglarea răspunsului imun, sănătatea cardiovasculară, funcția musculară și – cel mai interesant – echilibrul psihic și emoțional.

Rol sistemic al vitaminei D în sănătatea osoasă, cardiovasculară și neuropsihică

Vitamina D este mult mai mult decât o „vitamină a oaselor“. Este un veritabil dirijor metabolic, cu efecte demonstrate în aproape toate sistemele majore ale organismului:

• Sistemul osos – favorizează absorbția calciului și fosforului în intestin și susține procesul de mineralizare a oaselor. Fără suficientă vitamina D, calciul nu ajunge acolo unde trebuie – și oasele devin fragile, chiar și la tineri.
• Sistemul imunitar – activează celulele imune și stimulează producția de peptide antimicrobiene, esențiale în lupta cu virusurile și bacteriile. În același timp, reglează secreția de citokine, prevenind reacțiile inflamatorii excesive.
• Sistemul muscular – sprijină sinteza proteinelor contractile (actina și miozina), contribuie la menținerea forței musculare și previne sarcopenia (pierderea masei musculare). Prin controlul metabolismului calciului, influențează direct eficiența contracției musculare.
• Sistemul cardiovascular – reglează tensiunea arterială și funcția endotelială, având un rol protector împotriva aterosclerozei și bolilor cardiovasculare.
• Metabolism – crește sensibilitatea la insulină și susține secreția pancreatică a acesteia. Astfel, reduce riscul de diabet zaharat de tip 2, sindrom metabolic și obezitate.

Vitamina D – hormonul cu efecte dincolo de oase și imunitate

Actual, vitamina D capătă un loc tot mai important în medicina integrativă. Studiile recente ne arată că rolul său depășește cu mult granițele clasice ale metabolismului osos sau ale imunității. Iată câteva dintre efectele „ascunse“, dar extrem de importante:

• La nivel cutanat, vitamina D contribuie la reglarea inflamației, având efecte terapeutice dovedite în afecțiuni precum psoriazis, dermatită atopică și acnee.
• În sistemul reproducător, influențează direct echilibrul hormonal, fiind implicată în maturarea ovocitelor, în procesul de spermatogeneză și în implantarea embrionului – rol esențial în fertilitate.
• La nivel celular, vitamina D oferă protecție împotriva stresului oxidativ și reduce inflamația sistemică de joasă intensitate. În plus, participă la controlul proliferării, diferențierii și apoptozei celulare – procese-cheie în prevenirea cancerului de colon, sân și prostată.
• În bolile autoimune, deficitul de vitamina D este frecvent întâlnit și corelat cu afecțiuni precum tiroidita Hashimoto, scleroza multiplă sau lupusul eritematos sistemic.
• La nivel intestinal, susține diversitatea microbiotei prin stimularea bacteriilor comensale benefice, reducând riscul de disbioză. Mai mult, întărește bariera intestinală prin susținerea joncțiunilor celulare strânse, reducând riscul de leaky gut – sindromul de hiperpermeabilitate intestinală.
• Și poate cel mai surprinzător aspect: Vitamina D joacă un rol crucial în sănătatea creierului. Este implicată în neuroprotecție, neurodezvoltare și reglarea inflamației la nivel cerebral. Tot mai multe studii susțin asocierea clară dintre deficitul de vitamina D și afecțiuni precum depresia, anxietatea, boala Alzheimer, schizofrenia și scleroza multiplă.

Unde ne situăm?

Datele arată că aproximativ 70% dintre adulții americani și peste 75% din populația globală prezintă niveluri inadecvate de vitamina D. Statistică la care contribuie mai mulți factori de risc – de la latitudinea geografică, sezon, vârstă, fototip și sex, până la stilul de viață modern (sedentar, urban, lipsit de expunere la soare) și anumite boli cronice sau medicamente care afectează metabolismul vitaminei D.

Dar ce legătură are vitamina D cu sănătatea mentală?

Una esențială. Vitamina D este implicată direct în sinteza serotoninei, hormonul care reglează dispoziția, apetitul, comportamentul și calitatea somnului. Mai exact, vitamina D este un cofactor-cheie în transformarea L-triptofanului în 5-HTP – precursorul serotoninei.
Prin urmare, un deficit de vitamina D înseamnă o producție redusă de serotonină și implicit de melatonină, ceea ce poate duce la:

• Depresie
• Tulburări de somn
• Anxietate
• Tulburări obsesiv-compulsive
• Agresivitate
• Idei suicidare

Studiile clinice arată că:

• La pacienții cu depresie, 65% au niveluri scăzute de vitamina D.
• Cei cu valori adecvate au un risc cu 35% mai mic de a dezvolta depresie.
• Corectarea deficitului a fost asociată cu înjumătățirea riscului de suicid, mai ales în combinație cu tratamentul psihiatric standard.

În plus, depresia este însoțită de un status inflamator cronic. Iar aici intervine din nou vitamina D, care contribuie la reglarea sistemului imun și reduce nivelul citokinelor proinflamatorii precum IL-6 și IL-1β – markeri asociați cu episoadele depresive și tulburările cognitive.

…Și unde putem ajunge

Primul pas spre echilibru nu este întotdeauna un tratament. De multe ori, este un test.
Aflarea nivelului de vitamina D poate părea un gest simplu, dar are un impact profund – atât asupra sănătății fizice, cât și mentale.

Deși screeningul este recomandat cu prioritate în anumite situații – cum ar fi:

• Expunere redusă la soare (persoane imobilizate, instituționalizate, acoperite complet).
• Osteoporoză sau risc de fracturi.
• Afecțiuni de malabsorbție (boala celiacă, chirurgie bariatrică).
• Tratament cronic cu medicamente care scad nivelul vitaminei D (ex: anticonvulsivante).

…Realitatea este că deficitul de vitamina D este atât de frecvent, încât testarea ar trebui privită nu doar ca o recomandare medicală, ci ca un gest de prudență cel puțin.

De ce? Pentru că doar atunci când ai un nivel optim al vitaminei D poți beneficia pe deplin de efectele ei protectoare: asupra oaselor, imunității, metabolismului și echilibrului psihic.

Corectarea deficitului: personalizare, nu rețetă universală

După determinarea valorii serice (25-OH vitamina D), suplimentarea trebuie adaptată. Urmează apoi o retestare – ideal la 2-3 luni – pentru a evalua eficiența intervenției.
Răspunsul variază de la o persoană la alta, în funcție de:

• Vârstă.
• Greutate corporală.
• Status hormonal.
• Afecțiuni preexistente.
• Microbiotă intestinală.

Această variabilitate se numește individualitate biochimică – și explică de ce o doză standard nu funcționează pentru toată lumea.

Iar în cazul unui deficit sever, dincolo de suplimentare, este esențial să investigăm cauzele ascunse. Se recomandă analize suplimentare precum:

• Calciu total și ionizat.
• Fosfor.
• Fosfatază alcalină.
• PTH (hormon paratiroidian).
• Funcție renală.
• Anticorpi anti-transglutaminază (pentru screeningul bolii celiace).

Doza potrivită începe cu diagnosticul corect

Conform recomandărilor generale, suplimentarea cu vitamina D3 se face în funcție de nivelul seric al 25(OH)D – forma circulantă utilizată în laborator pentru evaluarea statusului.

Ce este diferit în psihiatrie?

Pentru pacienții cu afecțiuni psihiatrice (depresie, anxietate, tulburări afective), unii experți recomandă doze terapeutice mai mari de vitamina D3 – de 2.000-5.000 UI/zi, până la 10.000 UI/zi, cu monitorizarea nivelului seric la fiecare 2-3 luni. Aceste doze pot aduce beneficii suplimentare, mai ales când sunt asociate tratamentului psihiatric convențional.

Important: Vitamina D nu înlocuiește medicația psihiatrică. Însă, atunci când este administrată corect, potențează efectele tratamentului clasic și accelerează recuperarea.
Studiile arată că pacienții cu depresie, anxietate sau alte tulburări afective răspund mai bine la terapia farmacologică atunci când deficitul de vitamina D este corectat. Rezultatul? Stare de spirit mai stabilă, anxietate redusă, somn mai odihnitor și un risc mai mic de recădere.

Potențarea efectelor vitaminei D

Ce formă alegem și cum o facem mai eficientă?

Sunt disponibile două forme de vitamina D:

• Vitamina D2 – derivată din surse vegetale
• Vitamina D3 – de origine animală (colecalciferol)

Vitamina D3 are o afinitate mai mare pentru receptorii specifici (VDR), este mai stabilă la lumină și temperatură și se transformă mai eficient în forma biologic activă, asigurând o creștere mai rapidă și mai durabilă a valorilor serice. Alegerea ideală: Vitamina D3.

Ce adăugăm ca să maximizăm beneficiile?

Vitamina K2 – „Ghidul calciului“

Diferită de K1 (implicată în coagulare), vitamina K2 are rolul de a direcționa calciul către oase și de a preveni depunerile în artere și țesuturi moi.

Este esențială mai ales dacă:

• Doza zilnică de vitamina D3 depășește 2.000 UI.
• Pacientul are osteoporoză, vârstă avansată, boală cardiovasculară sau factori de risc pentru calcificare vasculară.
• K2 face suplimentarea mai sigură și mai eficientă – mai ales pe termen lung.

Magneziul – cofactorul esențial

Este un activator enzimatic în transformarea vitaminei D în formele ei active și facilitează legarea de receptorii celulari (VDR). Deficitul de magneziu poate duce la așa-numitul „blocaj metabolic“ al vitaminei D – situație în care valorile par normale în sânge, dar simptomele de hipovitaminoză persistă.

Practic, pentru o corectare eficientă și sigură a deficitului de vitamina D, combinarea cu vitamina K2 și magneziu nu este doar opțională, ci strategică – mai ales în contextul tulburărilor psihiatrice, unde fiecare detaliu metabolic contează.

În concluzie, vitamina D nu este doar o componentă a scheletului nostru biologic, ci o piesă-cheie în echilibrul nostru mintal și imun. Înțelegerea, testarea și corectarea deficitului reprezintă pași simpli, dar esențiali, spre o sănătate mai clară – din interior spre exterior.