Anxietate sau problemă cardiacă? Cum pot atacurile de panică să mimeze boli grave și cum facem corect diferența?

„M-a durut foarte tare în piept.”

„Inima îmi bătea foarte tare.”

„Nu puteam să respir prea bine.”

Pentru foarte mulţi oameni, aceste simptome apar brusc, violent și…convingător. Ajung la Urgențe convinși că au o problemă cardiacă gravă, iar de multe ori rezultatele analizelor sunt normale. Am intâlnit astfel de situaţii în practica mea, şi sunt convins că mulţi dintre noi au auzit de un astfel de caz în familie sau în cercul de prieteni. Astăzi încercăm să desluşim una dintre cele mai frecvente și mai anxiogene dileme medicale moderne: este sau nu inima implicată în vreuna dintre aceste situaţii (aparent) critice?

Atacul de panică poate imita o boală cardiacă?

Un atac de panică nu este „doar în capul tău”. Este o adevărată „furtună” neurobiologică. Când creierul percepe un pericol (real sau interpretat ca fiind real), activează sistemul nervos simpatic, mecanismul de „luptă, fugă sau blocaj”. Se eliberează hormoni specifici precum adrenalină, noradrenalină și cortizol.

Rezultatul fiziologic:

• tahicardie (inimă care bate rapid).
• palpitații puternice.
• senzație acută de lipsă de aer.
• presiune sau durere toracică.
• Amețeală.
• Transpirații.
• Tremor.
• senzație iminentă de moarte.

Ciudat, exact simptomele asociate cu un infarct miocardic. Diferența este că, în cazul atacului de panică, inima este sănătoasă din punct de vedere structural, numai că este stimulată excesiv de adrenalină. Deci, da, un atac de panică poate realmente mima un dezechilibru cardiac acut.

Ce se întâmplă într-o problemă cardiacă?

În cazul unei probleme cardiace cu risc vital, precum infarctul miocardic, o arteră coronară este blocată, iar mușchiul cardiac nu mai primește oxigen suficient.

Simptomele pot include:

• durere toracică apăsătoare, persistentă.
• durere care iradiază în brațul stâng, mandibulă sau spate.
• Greață.
• transpirații reci.
• senzație de slăbiciune severă.

Faţă de un atac de panică, infarctul nu apare și dispare în 10-20 de minute fără urme.

Dar de ce apar atât de convingător simptomele?

Aceasta se întâmplă pentru că inima și creierul sunt profund conectate prin ceea ce se defineşte la ora actuală în Medicina Funţională ca axa creier-inimă. Prin nervul vag și sistemul nervos autonom, orice dezechilibru în sistemul nervos poate produce modificări cardiace adevărate, autentice, în materie de ritm sau de forță de contracție.

În plus, ca lucrurile să fie şi mai complicate decât sunt,  există factori biologici care pot amplifica atât anxietatea, cât și simptomele cardiace:

• deficit de magneziu.
• deficit devitamina B12.
• hipoglicemie reactivă (scăderea glicemiei sub valorile normale la scurt timp după masă, cauzată de o secreție excesivă de insulină).
• disfuncție tiroidiană.
• dezechilibre ale cortizolului.
• consumul excesiv de cafeină.
• privare de somn.

Iar aici intervine minunat perspectiva Medicinei Funcționale, care depăşeşte clasicul „e doar anxietate, nu e nimic grav”, şi investighează terenul biologic care face ca sistemul nervos să fie hiperreactiv.

Totuşi…când trebuie să mergi urgent la medic?

Te sfătuiesc să soliciţi evaluare imediată dacă:

• durerea toracică este intensă și persistă mai mult de 20 de minute.
• ai factori de risc (fumat, diabet, hipertensiune arterială, istoric familial de boală cardiovasculară).
• apar pierdere de conștiență sau dificultate severă de respirație.
• este primul episod și nu știi exact cauza.

De multe ori, în atare situaţii, decât un risc ignorat, se justifică o evaluare considerată inutilă.

Iar dacă rezultatele investigațiilor sunt normale?

Ei, aici începe partea dificilă. Din păcate, mulți pacienți pleacă acasă cu concluzia „Nu aveți nimic.” Şi totuşi, senzațiile lor au fost cât se poate de reale. Eu, ca practician de Medicină Funcţională cred cu tărie că „nu e doar în capul lor” şi că trebuie să cercetăm totul în profunzime şi amănunţime. Dacă analizele cardiace (EKG, troponină, ecografie cardiacă) sunt normale, următorii pași pot include:

1. evaluare endocrină (tiroidiană, suprarenală).
2. verificarea statusului nutrienţilor precum magneziu și
3. evaluarea stilului de viață (somn, cafeină, stres cronic).
4. tehnici de reglare autonomă (respirație diafragmatică).
5. psihoterapie cognitiv-comportamentală, pentru atacurile de panică severe

Dacă evaluarea cardiologică este normală, iar analizele evidențiază deficit de magneziu sau vitamina B12, corectarea acestora – ideal la recomandarea unui specialist – poate reduce semnificativ simptomatologia; în plus, se pot utiliza plante adaptogene precum Rhodiola rosea, ashwagandha (Withania somnifera) sau Passiflora incarnata, care susțin reglarea răspunsului la stres și echilibrul sistemului nervos autonom.

Dincolo de toate cele scrise mai sus, aş vrea să rămână clar acest aspect: faptul că este anxietate sau atac de panică nu înseamnă că „exagerezi”. Și nici nu exclude complet patologia cardiacă. A practica medicina corect şi complet în această situaţie (în particular, ca de altfel în toate, în general) înseamnă diferențiere, nu minimizare până la bagatelizare. Ambele pot fi tratate, cu condiţia să fie înţelese şi  evaluate corect.

Atacul de panică poate imita aproape perfect o urgență cardiacă. Este considerată una dintre cele mai intense experiențe pe care le poate trăi un om, iar frica asociată îl face și mai puternic. Abordarea acestui tip de dezechilibru ar trebui să fie una logică, coerentă şi fără prea mult dramatism, urmând 3 paşi simpli:

1. excluderea unei probleme cardiace.
2. înțelegerea mecanismului biologic al anxietății.
3. reglarea sistemului nervos și corectarea dezechilibrelor de fond.

Sănătate!