Odinioară, când oamenii puneau tot răul ce li se întâmpla pe seama energiilor negative, nici diferitele afecțiuni sau boli ce li se cuibăreau în trup nu scăpau, în mintea lor, de răzbunarea vreunui spirit malefic care dorea cu orice preț să-i doboare. Realitatea a prins contur însă, mult mai târziu, când aceste spirite au căpătat un nume și s-au prezentat sub formă de microorganisme, adică virusuri, bacterii și alți microbi. A apărut astfel, ”teoria germenilor”, care susține cu tărie că aceștia există în afara corpului și că pot să-l invadeze și să provoace boli. O altă teorie afirmă că bacteriile cresc din cauza stării bolnave a corpului, a unui organism cu deficiențe, care, într-un fel sau altul, a fost grav rănit.
Controverse: cine și cum provoacă apariția bolilor?
Dacă e să luăm ca etalon ”teoria germenilor”, am spune fără urmă de îndoială că bacteriile creează, de exemplu, cariile dentare. Povestea însă, nu ar fi completă. Dacă ar fi fost bacteriile care au provocat cariile dentare, am putea să ne asigurăm că periind cu atenție, curățind foarte bine dantura și folosind medicamente antibacteriene, nici picior de bacterie nu ar mai pătrunde în gingii și nu ar exista carii dentare. Cu toate acestea, ele sunt și medicul dentist ne spune adeseori cauza: igiena nepotrivită, indiferent de cât de mult ne-am strădui noi. Adevărul este că bacteriile vin în dinte mai târziu, când el este demineralizat. Fenomenul provine din deficiențe alimentare. Numai după ce dintele, mediul sunt deteriorate, bacteriile pot intra în dinți și gingii și pot crea o problemă. Altfel, dinții sănătoși nu s-ar descompune.
Medicina funcțională tocmai acest lucru ne spune, că ea poate ajuta organismul să-și recâștige sănătatea, astfel încât bacteriile și virusurile să nu aibă un mediu în care să crească. Dar ce se întâmplă atunci când aveți deja o infecție și trebuie să o tratați?
Descoperirea ce a revoluționat lumea
Oamenii de știință au intrat în stare de alertă de când bolile au început să facă ravagii. Ochiul lor vigilent sau pura întâmplare ori ambele combinate au dus clar la realizarea poate a uneia dintre cele mari inovații. Primul antibiotic care trata cu succes bolile infecțioase grave. Penicilina. Alexander Fleming, un om de știință britanic, a observat în 1928 că mucegaiul (care a căzut accidental într-un vas Petri) a împiedicat creșterea bacteriilor în laboratorul său. Ani mai târziu, un om de știință australian, Howard Florey și echipa sa au lucrat pentru a transforma penicilina dintr-o observație interesantă într-o ”sursă de viață”. Cu toate acestea, penicilina este o ciupercă. Iar ea poate fi foarte periculoasă.
Ucid boala, dar și bacteriile prietenoase din organism
Antibioticele de pe rețetele noastre sunt substanțe chimice care pot inhiba creșterea și chiar pot distruge microorganismele dăunătoare. Acestea sunt derivate din microorganisme speciale sau alte sisteme vii și sunt produse la scară industrială folosind un proces de fermentație. Astfel, timp de decenii, antibioticele au fost chemate să distrugă, printre altele, microorganismele care cauzează pneumonia bacteriană, meningita bacteriană, infecțiile urechii medii, chlamydia, gonoreea și infecțiile tractului urinar. Stephen Harrod Buhner spunea în cartea sa, ”Antibiotice din plante”, că ”bacteriile își modifică structura atât de precis, încât părțile care ar fi putut fi afectate de antibiotic nu vor mai fi atinse”. Antibioticele ajung astfel să ucidă și bacteriile prietenoase de care corpul are nevoie pentru a rămâne sănătos. Nu există nici o îndoială că ele sunt cu adevărat o minune a medicinei moderne. Însă, odată cu rezolvarea rapidă a infecțiilor bacteriene de către antibiotice, mulți dintre medici au devenit îndrăgostiți pe veci de abordarea bazată pe acest sistem, gândindu-se că ele sunt soluția supremă. Chiar și pentru simptome cauzate, de exemplu, de o simplă tuse, răceală sau gripă. Un gest care a întins răul asemenea unei pecingine, provocând ravagii în întreaga lume. Așadar, lucrurile sunt mult mai complicate și mai nuanțate.
Reziduurile de antibiotice se cuibăresc în intestin, provocând mult rău
Această schimbare în paradigma medicală a condus în ultimele decenii la abuzul de antibiotice și implicit la creșterea îngrijorătoare a supraviețuitorilor rezistenți la antibiotice, cum ar fi tulpina ”TDR” (total rezistentă la medicamente) de tuberculoză și infecții cu Staphylococcus aureus rezistente la meticilină (MRSA) la adulți și copii. Deși a fost considerată eradicată, tuberculoza a devenit atât de greu de tratat, încât în ultimul timp se apelează uneori la abordări considerate învechite, precum îndepărtarea chirurgicală a plămânului afectat. Gonoreea a revenit și ea în forță, cu o rezistență incredibilă la antibiotice. Malaria și holera sunt alte două boli a căror rezistență la antibiotice a crescut din cauza prescrierii incorecte a medicamentelor de către medici. Există chiar rapoarte, potrivit cărora antibioticele au afectat perioada menstruală a femeii, provocând și cele mai cunoscute reacții alergice. Ba mai mult, funcția intestinală a fost compromisă. Mediul intestinal dezechilibrat și apariția sindromului de intestin permeabil au dus la declanșarea a tot soiul de boli autoimune. Speranța medicilor că daunele se pot remedia cu probiotice și/sau alimente fermentate, iar că flora intestinală revine ca prin magie la normal nu este prea realistă. Chiar și folosirea pe termen scurt a antibioticelor poate conduce la apariția reziduurilor de bacterii rezistente, care își fac culcuș în intestin, provocând mult rău organismului.
Efecte secundare ce pot provoca moartea
Nici efectele secundare nu trebuie uitate. Dimpotrivă. Acestea pot varia de la forme ușoare, până la cele extrem de grave, cauzatoare de moarte, în funcție de clasa de medicamente, dar și de cât de puternic este organismul individului. Un studiu a arătat că efectele secundare asociate consumului de antibiotice au dus, în SUA, la mai mult de 142.000 de vizite la urgențe. Aproximativ jumătate dintre acestea au fost asociate cu utilizarea clasei de medicamente cu penicilină, iar 80% dintre vizite au fost legate de reacții alergice. În plus, prin distrugerea bacteriilor din intestin, antibioticele au un efect dăunător asupra sistemului imunitar global, 80% din sistemul imunitar aflându-se în tractul gastro-intestinal. Antibioticele pot duce și la decesul cardiac brusc.
Antibioticele naturale întăresc imunitatea și luptă cinstit cu boala
Nu degeaba e nevoie de alternative corecte și sănătoase! Durerile în gât, de exemplu, infecții ale tractului urinar, rănile ușoare, probleme sinusale, cel mai adesea nu trebuie tratate cu antibiotice, care atacă dur tot organismul. Antibioticele naturale au ținut, în trecut, puternice și sănătoase popoare întregi. Folosindu-le, eliminăm problemele cauzate de rezistența la antibiotice, dar și efectele secundare. Ele întăresc sistemul imunitar, luptă împotriva infecțiilor și protejează bacteriile prietenoase care trăiesc în intestin, care, la rândul lor, susțin funcția imună globală. Sunt fabricate fără substanțe sintetice. Principalele ingrediente sunt compușii de plante și mineralele găsite în natură. Există frunze, fructe și rădăcini care au exact același efect ca antibioticele sintetice, cu o diferență însă. Majoră: nu aduc nici un rău organismului.
Cum se utilizează cele mai bune antibiotice naturale de pe planetă
Goldenseal
Datorită principalei sale substanțe active, berberina, un alcaloid cu numeroase efecte benefice, Goldenseal are o acțiune antiinfecțioasă, antiinflamatoare, imunostimulatoare, hemostatică, astringentă și, nu în ultimul rând, antitumorală. Sunt studii care recunosc rolul extraordinar în terapiile anticanceroase, datorită acțiunii distructive asupra telomerazei, enzimă care favorizează diviziunea anormală a celulelor tumorale, detectată în peste 85% dintre tumorile canceroase.
Datorită recunoașterii pe care a căpătat-o în lumea medicală, Goldenseal a început să fie întrebuințat ca antibiotic natural în diferite infecții respiratorii, enterite cu diaree acută, cauzate de numeroși agenți patogeni, infecții urogenitale. Extractul de Goldenseal inhibă multiplicarea unor bacterii precum: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene, Helicobacter pylori, Chlamydia trachomatis, Bacillus subtilis, Proteus, Clostridium perfringens, Shigella dysenteriae, Salmonella parathyphi, Klebsiela, Escherichia coli.
Usturoiul
Ucide agenții patogeni, nu doar bacterii, ci și ciuperci și virusuri, fără să dăuneze florei intestinale benefice. Are proprietăți antibacteriene, antifungice și chiar antivirale. Contribuie la creșterea microflorei intestinale sănătoase, acționând ca prebiotic (hrană pentru probiotice). Usturoiul acționează ca un puternic antioxidant și protejează împotriva deteriorării ADN-ului. Luptă cu viermii și paraziții. Conține mai multe substanțe nutritive, cum ar fi vitaminele (C, B1, B2, B3), mineralele (calciu, folați, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, zinc).
Dr. Natasha Campbell-McBride, autoarea volumului „Sindromul GAPS“, sugerează că o căpățână de usturoi consumată în fiecare zi își arată cu adevărat eficacitatea. Explică și modalitatea în care putem infuza usturoiul cu uleiul de măsline, ca un remediu pentru ureche și alte infecții externe: un cățel de usturoi zdrobit, alături de 1-2 linguri de ulei de măsline extra virgin presat la rece. ”Puneți usturoiul zdrobit în ulei și lăsați-l să stea timp de 30 de minute, apoi presați-l. Uleiul poate fi încălzit ușor prin plasarea acestuia într-o ceașcă și așezarea paharului în apă caldă (nu supraîncălziți, distrugeți proprietățile benefice). Utilizați câteva picături din acest ulei în urechi pentru a trata o infecție a urechii. Uleiul de usturoi este un remediu sigur pentru copii și poate fi folosit și zilnic (doar câteva picături) pentru a înmuia acumularea de ceară umedă”.
Ghimbir
Te-ai întrebat vreodată de ce murat, ghimbirul este aproape întotdeauna servit cu sushi? Datorită efectelor de antibiotic, antibacterian natural ale acestei rădăcini care ajută la prevenirea otrăvirii alimentare. Studiile au arătat că ghimbirul proaspăt are un efect antibiotic împotriva agenților patogeni proveniți din alimente cum ar fi salmonella, listeria și campylobacter. Ghimbirul proaspăt crește, de asemenea, producția de acid din stomac și ajută la calmarea indigestiei.
Ceaiul de ghimbir realizat corespunzător este util pentru afecțiunile digestive, cum ar fi incapacitatea de a absorbi alimentele în mod corespunzător și o supraabundență a agenților patogeni în intestin. Malabsorbția alimentelor poate provoca deficiențe nutriționale care duc la apariția bolii în timp. Nu întâmplător, un vechi proverb indian spunea: ”Tot ce este bun se găsește în ghimbir”.
Extract din frunze de măslin
Îl folosim adesea în salate, conștienți de beneficiile uleiului de măsline 100% extra virgin. Cu toate acestea, mulți oameni din lumea medicală orbecăie când vine vorba de efectele antibiotice ale extractului din frunze de măslin.
Potrivit dr. Dr. Ronald Hoffman, fondatorul și directorul medical al Centrului Hoffman din New York, extractul din frunze de măslin, ca modalitate de vindecare, a fost realizat pentru prima dată în anii 1800 pentru malarie. El este cel mai bine cunoscut pentru capacitatea sa de a reduce febra, chiar și din cauza unei boli grave. La începutul secolului trecut, oleuropeina a fost izolată din extractul din frunze de măsline, deoarece se credea că acest fitonutrient îi conferă măslinului rezistența la boli. Cercetătorii din Olanda au aflat apoi că acidul elenolic, o componentă a oleuropeinei, a acționat ca un antibiotic natural cu spectru larg, care inhibă în mod sigur și puternic creșterea nu numai a bacteriilor, ci și a virușilor și ciupercilor. Studiile au aratat că extractul din frunze de măsline este eficient împotriva bacteriei Klebsiella, o bacterie gram-negativă, inhibând replicarea ei, pe lângă faptul că este toxică pentru alți microbi patogeni.
Curcuma
Turmericul este un condiment utilizat pe scară largă în bucătăria tradițională indiană, care a fost folosit holistic de secole. Această plantă de leac străveche are nu mai puțin de 150 de indicații terapeutice. Curcumina, substanța activă din turmeric, s-a dovedit a fi eficientă împotriva Helicobacter pylori, atât de des întâlnită în ulcerele gastroduodenale, indiferent de compoziția genetică a tulpinii. Administrarea de curcumină scade inflamația din organism, ajută rezolvarea colitelor ulcerative, scade nivelul glucozei și îmbunătățește funcția celulei beta. Turmericul este, de asemenea, foarte eficient în lupta cu alergiile.
Echinacea
Echinacea a fost utilizată pentru tratamentul infecțiilor. Luptă împotriva cancerului, stimulează sistemul imunitar, ameliorează durerile. Istoria ei a început atunci când echinacea purpurea a fost folosită de către indieni drept calmant. Este deosebit de eficientă pentru durerile intestinale, de cap, de dinți, durerile asociate cu herpesul și cu rujeola. Una dintre metodele comune de folosire a echinacei în combaterea diverselor dureri se referă fie la a bea ceai de plante sau a face o pastă din plante medicinale cu care să frecați zona afectată. De asemenea, are și funcții laxative. Este o alegere bună pentru persoanele care se luptă cu bolile inflamatorii cronice, cum ar fi artrita reumatoidă.
Miere Manuka
Ce ar fi această listă de antibiotice naturale fără miere brută, care a fost folosită ca una dintre cele mai puternice arme pentru infecții, din cele mai vechi timpuri? Din toată mierea de pe planetă, mierea Manuka este cea mai bună, atunci când vine vorba de rezolvarea infecțiilor. Însă, niciodată nu trebuie încălzită!
Potrivit Dr. Mercola, studiile clinice au descoperit că această miere este eficientă împotriva a peste 250 de tulpini de bacterii, inclusiv: Staphylococcus aureus cu rezistență la meticilină, enterococi rezistenți la vancomicină, Helicobacter Pylori. În 2007, Food and Drug Administration (FDA) a aprobat pansamente de pus pe rană pe bază de miere de tip Manuka.
Vitamina C
Numeroase infecții bacteriene sunt tratate prin utilizarea de vitamina C. Pentru a fi eficient, acest antibiotic natural trebuie folosit în cantități mari. Tusea convulsivă, difteria, poliomielită, toate sunt în aria de acțiune a vitaminei. Aceasta poate fi utilizată și în tratamentul infecțiilor bacteriene cauzate de SIDA. Vitamina C are un rol crucial în formarea celulelor albe din sânge, tocmai de aceea, sistemul imunitar este capabil să lupte mai ușor cu bacteriile.
Ceai verde
Este indicat pentru ameliorarea depresiei, fiind un adjuvant eficient și în afecţiunile cardiovasculare, reglează metabolismul, creşte imunitatea organismului, energizează organismul în cazurile de oboseală, asigură o bună funcţionare a ficatului şi a rinichilor. De asemenea, ceaiul verde este un adjuvant în cazul sclerozei multiple, iar testele de laborator efectuate au demonstrat că utilizarea acestuia în timpul urmării unui tratament chimioterapeutic creşte eficienţa tratamentului.
În plus, el inhibă dezvoltarea celulelor tumorale, în special a celor de colon, rect, vezică urinară, esofag, pancreas şi stomac, fără să afecteze celulele sănătoase.
Rădăcina de Astragalus
Este una dintre cele mai puternice plante de pe planetă care protejează imunitatea. Studiile au arătat că este vital pentru sănătatea cardiovasculară. Poate lupta împotriva tumorilor și atenuează simptomele chimioterapiei. Planta de Astragalus este binecunoscută ca protector împotriva stresului, atât mental, cât și fizic. Previne diabetul și reglează bolile legate de această afecțiune. Cercetările arată capacitatea sa de a diminua rezistența la insulină și de a trata diabetul în mod natural.
Boala de rinichi la diabetici este, de asemenea, o problemă obișnuită, și Astragalus a fost folosit pentru tratarea bolii renale de mai mulți ani. Studiile mai recente efectuate la om și la animale au arătat că Astragalus poate încetini progresul problemelor renale la diabetici și poate proteja sistemul renal. Datorită capacităților antivirale ale Astragalusului, acesta a fost folosit în tratarea răcelilor obișnuite și gripa. De asemenea, a devenit o terapie suplimentară de succes și un remediu natural pentru astm.
Propolis
Supranumit „cleiul de albine” sau „penicilina rusească”, propolisul este un produs apicol extrem de preţios. Administrat sub formă de tinctură, este benefic în tratarea bronșitei acute, a astmului infecțios și a abcesului pulmonar. De asemenea, reduce fragilitatea şi reface elasticitatea vaselor sanguine periferice. Nu ocolește nici bolile aparatului digestiv. La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal), are efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide. Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo‑amigdalite. Asociat cu mierea și vitamina c naturală, acționează mult mai bine în laringite, sinuzite, otită sclerozantă hipoacuzică, rinite. Propolisul s‑a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc, precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor.
Antibioticele în stare pură sau metabolizată reprezintă o parte semnificativă a deșeurilor dintr-un spital. Ele sunt excretate în cantități industriale de milioane de pacienți, care ajung anual în spitale. Multe antibiotice, însuși cuvântul „antibiotic“ înseamnă anti-viață, sunt lipsite de selectivitate, drept pentru care ucid toate bacteriile la grămadă.
Michael Schimdt povestește în cartea sa ”Beyond antibiotics”: ”Tendința bacteriilor de a dezvolta rezistență la antibiotice nu se deosebește de creșterea rezistenței dăunătorilor agricoli la pesticide. În 1938, oamenii de știință cunoșteau doar 7 insecte și paraziți, care dezvoltaseră rezistență la pesticide. Până în 1984, cifra a crescut la 447, incluzând cei mai mulți dăunători importanți din lume. Ca răspuns la utilizarea abuzivă și la gama largă de pesticide, dăunătorii și-au creat mecanisme sofisticate pentru a rezista la acțiunea substanțelor chimice concepute pentru uciderea lor. Totodată, pesticidele au ucis și dușmanii naturali ai dăunătorilor, proces asemănător celui în care antibioticele ucid dușmanii naturali ai bacteriilor rele din organism”.
Nu-i lucru puțin! Să luăm aminte și să folosim ceea ce strămoșii noștri considerau a fi mină de aur. Tot ceea ce natura ne oferă spre vindecare! Care să acționeze țintit, fără să aducă alt rău organismului! Antibioticele naturale nu te atacă, nu-ți provoacă răul, nu fac să urle de durere alte organe, nu te pun în pericol! Dimpotrivă! Sunt mână în mână cu natura, iar puterile lor sunt nebănuite!
Surse:
www.mcvitamins.com/health%20articles/natural-antibiotics.htm
www.thehealthyhomeeconomist.com/how-to-use-best-natural-antibiotics/
naturallysavvy.com/live/the-truth-about-natural-antibiotics-might-save-your-life
www.healthy-holistic-living.com/best-natural-antibiotics.html
articles.mercola.com/sites/articles/archive/2016/05/17/unnecessary-antibiotic-prescriptions.aspx
