Deslușind intoleranța la histamină: Diagnosticare și intervenție nutrițională

Anul 2024, Anul Sănătății Metabolice la Zenyth!

Într-o lume în care complexitatea alimentației moderne și interacțiunile subtile dintre sănătatea noastră și diverși compuși alimentari sunt tot mai intens cercetate, apar tot mai multe provocări pentru menținerea echilibrului organismului. Printre aceste provocări, intoleranța la histamină devine o preocupare semnificativă, influențând viețile multor persoane prin efecte greu de recunoscut la prima vedere, dar cu un impact major asupra calității vieții.

Webinarul „Intoleranța la histamină: Diagnosticare și intervenție nutrițională” oferă o incursiune valoroasă în acest subiect, alături de Dr. Raluca Pavlișan, medic specialist Medicină de Urgență, cu Master în Nutriție Clinică și Comunitară și Competență în Consilierea Nutrigenetică și a Microbiotei Intestinale.

Cu o influență asupra migrenelor, inflamațiilor, disfuncțiilor digestive și chiar a stării emoționale, intoleranța la histamină necesită o abordare informată. În continuare, alături de Dr. Pavlișan, vom descoperi soluții practice și strategii de gestionare a acestei afecțiuni complexe.

Ce este histamina?

Histamina este o amină biogenă vitală, produsă prin decarboxilarea aminoacidului L-histidină, cu un rol important în sănătatea umană și în funcționarea sistemului imunitar. Aceasta este stocată în special în mastocite, care sunt celule ale sistemului imunitar aflate în piele, plămâni, intestin și alte organe. În plus, histamina este prezentă și în bazofile (un alt tip de celule imunitare), în celulele enterocromafine din sistemul digestiv și în neuronii histaminergici din creier. Această distribuție variată îi permite să îndeplinească funcții multiple în organism, fiind implicată atât în reacții de apărare împotriva agenților patogeni, cât și în reglarea funcțiilor nervoase și digestive.

Histamina acționează ca un neurotransmițător și hormon tisular și este una dintre cele mai active substanțe mesagere, transmițând semnale în diverse zone ale corpului. Printre funcțiile sale importante se numără:

• Protecția împotriva infecțiilor. Histamina joacă un rol-cheie în răspunsul imun prin declanșarea proceselor inflamatorii și contribuie la semnalizarea imunitară, ajutând astfel la izolarea și eliminarea agenților patogeni.
• Reglarea hormonală. Influențează eliberarea anumitor hormoni și reglează procesele metabolice, contribuind astfel la echilibrul hormonal al organismului.
• Sprijinirea digestiei. Stimulând secreția de acid gastric, histamina este esențială pentru descompunerea alimentelor și absorbția nutrienților.
• Influențarea stării de spirit. Ca neurotransmițător, histamina reglează activitatea cerebrală și poate influența starea de spirit, gradul de vigilență și chiar ciclul somn-veghe.

Tipuri de receptori de histamină și funcțiile acestora

Histamina își exercită efectele prin intermediul a patru tipuri de receptori specializați: H1, H2, H3 și H4, fiecare dintre aceștia având roluri bine definite.

Receptorii H1

Acești receptori sunt implicați în răspunsurile inflamatorii și alergice. Activarea receptorilor H1 determină dilatarea vaselor de sânge și creșterea permeabilității capilare, facilitând astfel migrarea celulelor imunitare la locul inflamației. De asemenea, receptorii H1 sunt cei care provoacă simptomele alergice caracteristice, cum ar fi mâncărimile, erupțiile cutanate și congestia nazală.

Receptorii H2

Aceștia sunt activi în mucoasa stomacului, unde stimulează producția de acid gastric, o componentă crucială pentru digestie. Prin creșterea secreției de acid clorhidric, receptorii H2 ajută la descompunerea alimentelor și protejarea organismului împotriva agenților patogeni care ar putea ajunge în tractul digestiv.

Receptorii H3

Localizați în principal în sistemul nervos central, receptorii H3 au rol în reglarea eliberării de neurotransmițători, precum dopamina, serotonina și noradrenalina. Acești receptori influențează vigilența, reglarea apetitului și termoreglarea. Prin controlul eliberării neurotransmițătorilor, receptorii H3 ajută la menținerea echilibrului dintre procesele de excitare și inhibare din creier, ceea ce afectează starea de spirit și energia.

Receptorii H4

Prezenți în special în măduva osoasă și în celulele imunitare, receptorii H4 sunt implicați în procesele imunitare și inflamatorii. Ei joacă un rol în recrutarea și activarea celulelor imunitare la locul inflamației și sunt implicați în anumite reacții alergice și autoimune.

Cum se produce histamina în organism?

Histamina este produsă în mod natural în corp și are o sursă endogenă, sintetizându-se în organe bogate în receptori de histamină, precum pielea, plămânii, sistemul gastrointestinal și sistemul nervos central. În aceste organe, histamina este eliberată în fluxul sanguin de celule specifice, cum ar fi mastocitele și bazofilele, ca răspuns la diverși stimuli. De exemplu, în cazul unei leziuni sau a expunerii la alergeni, mastocitele eliberează histamina pentru a iniția un răspuns inflamator, ceea ce ajută la limitarea răspândirii unui eventual agent patogen.

Histamina are și o sursă exogenă, adică provine din factori externi, cum ar fi alimentele bogate în histamină sau anumite produse cosmetice și conservanți. Alimentele precum brânza maturată, peștele afumat, vinul roșu și anumite legume fermentate sunt deosebit de bogate în histamină și pot contribui la creșterea nivelului acesteia în organism. Uneori, substanțele chimice din cosmetice sau din conservanți pot interacționa cu pielea sau mucoasele și pot declanșa eliberarea histaminei, generând simptome locale de sensibilitate sau chiar reacții alergice.

Metabolismul histaminei și rolul DAO (diaminoxidaza)

Pentru a preveni acumularea în exces a histaminei și efectele adverse asociate acesteia, organismul utilizează o enzimă cheie numită diaminoxidază. DAO este principala enzimă care degradează histamina în sistemul digestiv și reglează nivelul acesteia în organism. Această enzimă este responsabilă de descompunerea histaminei înainte ca aceasta să fie absorbită în fluxul sanguin, reducând astfel riscul acumulării și al apariției simptomelor negative.

Deficitul de DAO poate avea o componentă genetică, caz în care activitatea enzimatică este redusă încă de la naștere, sau poate fi dobândit din cauza unor factori care inhibă activitatea enzimei. Factorii care contribuie la un deficit de DAO includ:

• Deficitul de cofactori enzimatici, cum ar fi vitamina B6, vitamina C și zincul, care sunt esențiali pentru funcționarea optimă a DAO.
• Consumul anumitor medicamente (antidepresive, antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice), care pot inhiba activitatea DAO și pot împiedica descompunerea histaminei.
• Afecțiuni intestinale cronice (precum boala Crohn, colita ulcerativă și sindromul de colon iritabil), care pot reduce nivelul de DAO produs în intestin.
• Consumul exagerat de alcool, care inhibă DAO și favorizează absorbția histaminei în fluxul sanguin.

Atunci când nivelul de DAO este insuficient pentru a gestiona cantitatea de histamină, aceasta poate rămâne în organism la concentrații mari, ducând la intoleranță la histamină. Aceasta se manifestă prin simptome asemănătoare reacțiilor alergice.

Intoleranța la histamină (HIT): Cauze și mecanisme

Intoleranța la histamină se manifestă printr-o acumulare excesivă a acestei substanțe în organism, cauzată de incapacitatea degradării sale eficiente.

Simptomele pot varia și includ:

• Manifestări dermatologice: urticarie, prurit, roșeață tranzitorie.
• Simptome digestive: balonare, reflux gastroesofagian, pirozis.
• Simptome cardiace: tahicardie, hipotensiune.
• Manifestări neurologice: migrene, anxietate, atacuri de panică.
• Manifestări respiratorii și alergice: rinoree, congestie nazală, manifestări astmatiforme.

Histamina și patologia tiroidiană

Excesul de histamină poate avea implicații în funcționarea glandei tiroide. Histamina influențează mărirea glandei (gușa) și poate duce la distrucția țesutului tiroidian, contribuind la hipotiroidism. Mai mult, aceasta poate interfera cu conversia tiroxinei (T4) în forma activă triiodotironină (T3), ceea ce agravează simptomatologia tiroidiană, în special la persoanele cu deficit de iod.

Alimente care pot agrava intoleranța la histamină

Anumite alimente sunt bogate în histamină sau în alte amine biogene, precum tiramina, serotonina și feniletilamina, care împărtășesc aceeași cale metabolică, ceea ce face ca histamina să fie degradată mai lent.

Printre alimentele de evitat se numără:

• Produse din pește conservate/fermentate: sardine în ulei, macrou în ulei, ton murat.
• Brânzeturi tari/maturate: parmezan, variante de tip Grana Padano.
• Cârnați afumați și produse din carne: cârnați, șuncă tip Prosciutto Crudo.
• Brânzeturi maturate sau semi-tari: camembert, gouda, feta.
• Pește gras: ton, macrou, somon, anșoa, sardine, hering, pește spadă.
• Legume: roșii, murături, spanac, vinete.
• Vinuri și băuturi alcoolice: vin roșu, vin alb, șampanie, vin roze, bere (toate tipurile).
• Citrice: lămâie, portocală, grapefruit.
• Căpșune.
• Fructe de mare: creveți, stridii, midii, raci, scoici.
• Produse din soia fermentată: sos de soia, miso, tempeh.
• Fructe oleaginoase: arahide, caju, migdale, fistic, nuci.
• Fructe: banană, kiwi, prune, ananas.
• Lapte.
• Ciocolată.
• Leguminoase: linte, mazăre, soia.
• Ciuperci.

Substanțe care blochează DAO

Anumite medicamente și substanțe reduc activitatea DAO, amplificând simptomele intoleranței. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:

• Alcoolul și nicotina.
• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și anumiți inhibitori ai receptorilor H2, cum ar fi famotidina.
• Antibiotice și medicamente cardiovasculare care interferează cu metabolismul histaminei.

Microbiota intestinală și rolul său în metabolizarea histaminei

Intestinul și microbiota intestinală joacă un rol esențial în echilibrarea nivelului de histamină, influențând în mod direct procesele de producție și metabolizare ale acesteia. Microbiota – un ecosistem complex de bacterii și alte microorganisme – interacționează cu receptorii de histamină, în special H1 și H2, influențând astfel tranzitul intestinal, contracțiile musculare și răspunsul inflamator.

Prezența unor bacterii specifice, cum ar fi cele din genurile Lacticaseibacillus, Klebsiella și Escherichia, sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a produce histamină, ceea ce poate duce la o creștere semnificativă a nivelului de histamină la nivel intestinal. Atunci când aceste bacterii se găsesc în concentrații mari sau microbiota este dezechilibrată, există un risc mai mare de acumulare de histamină, care poate contribui la apariția simptomelor de intoleranță.

În schimb, există și bacterii „benefice” pentru echilibrul histamine care contribuie la degradarea și reglarea acesteia. De exemplu, bacteriile din genul Bifidobacterium sunt asociate cu un nivel scăzut de producție a histaminei și pot ajuta la menținerea unui echilibru sănătos în organism. Astfel, sănătatea microbiotei intestinale este esențială pentru metabolizarea corectă a histaminei și pentru prevenirea acumulării excesive a acesteia, cu scopul de a evita declanșarea reacții alergice sau simptome de intoleranță.

Alergiile și intoleranțele alimentare ca parte integrantă în cadrul HIT

Alergia alimentară reprezintă un răspuns inadecvat al sistemului imunitar la un antigen, de obicei de natură proteică, ingerat prin alimentație. Acest răspuns este însoțit de mecanisme imunologice ce pot fi mediate de anticorpi IgE sau prin răspunsuri non-IgE, celulare.

Alergiile alimentare au o prevalență cumulată de 3-6%, afectând mai frecvent copiii, iar testarea anticorpilor IgG sau IgA din alimente poate reflecta o tulburare de permeabilitate intestinală, mai ales în cazuri post-infecțioase.

În aceste situații, abordarea terapeutică presupune rezolvarea disbiozei intestinale, cu o eliminare temporară din dietă a alimentelor identificate ca potențial alergene. Un exemplu specific de reacție alimentară adversă cu caracteristici imunopatologice este boala celiacă, în care o predispoziție genetică și influențele epigenetice conduc la reacții adverse la gluten.

În paralel, intoleranța alimentară, un răspuns non-imunologic la alimente sau componente ale acestora, apare atunci când organismul nu tolerează o cantitate de aliment care altfel ar fi fost acceptată. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), termenul de intoleranță este folosit pentru a descrie hipersensibilitatea alimentară non-alergică, care afectează între 15 și 20% din populație. Aceasta poate fi cauzată de reacții farmacologice ale unor ingrediente alimentare, sensibilitatea la gluten de tip non-celiac sau disfuncționalități enzimatice.

Diagnosticul intoleranței la histamină

Diagnosticarea intoleranței la histamină include evaluarea activității DAO, analiza microbiomului intestinal, precum și teste specifice precum:

• Teste IgE și IgG pentru determinarea sensibilităților alimentare.
• Măsurarea nivelurilor de histamină și triptază în ser.
• Testele de permeabilitate intestinală, cum ar fi zonulina în materiile fecale, pot ajuta la identificarea disbiozei intestinale.

Cum se poate gestiona intoleranța la histamină?

Tratamentul intoleranței la histamină implică mai multe etape:

Faza 1: Eliminarea alimentelor cu potențial alergenic și bogate în histamină

În această etapă, se recomandă eliminarea alimentelor bogate în histamină pentru a reduce simptomele. Durata poate varia între 4 și 6 săptămâni, în funcție de severitatea simptomelor.

Faza 2: Reintroducerea alimentelor

Reintroducerea alimentelor se face treptat, unul câte unul, pentru a observa reacția individuală la fiecare aliment. Este important ca procesul să fie ghidat de un specialist pentru o personalizare adecvată.

Faza 3: Dieta pe termen lung

Odată ce nivelul histaminei este controlat, pacientul poate menține o dietă echilibrată, adaptată sensibilităților sale, evitând astfel exacerbările ulterioare ale simptomelor.

Suplimente utile în gestionarea HIT

În contextul intoleranței la histamină, suplimentarea cu DAO (diaminoxidază) este esențială, având rolul de a descompune histamina în organism și de a reduce simptomele neplăcute, cum ar fi durerile de cap, erupțiile cutanate sau disconfortul gastrointestinal.

Suplimentele de vitamina C și quercetină sunt, de asemenea, benefice datorită efectelor lor antioxidante și antihistaminice, ajutând la reducerea inflamației și la stabilizarea răspunsului imun.

Probioticele joacă un rol extrem de important în restabilirea echilibrului microbiomului intestinal, în special tulpinile non-histaminizante de Lactobacillus și Bifidobacterium, care pot sprijini funcția intestinală și reducerea reacțiilor inflamatorii.

Alte suplimente recomandate includ L-glutamina, care sprijină repararea barierei intestinale și reduce permeabilitatea intestinală crescută, și vitamina D3 care joacă un rol important în susținerea sistemului imunitar.

Intoleranța la histamină, un puzzle care necesită atenție și strategie

Intoleranța la histamină este o afecțiune complexă, adesea dificil de diagnosticat, care necesită o abordare integrată și personalizată. Colaborarea cu un medic specialist în medicină funcțională, în nutriție și cu un gastroenterolog poate fi esențială pentru gestionarea optimă a acestei afecțiuni. Dieta adaptată, evitarea factorilor declanșatori și monitorizarea constantă a nivelului de histamină pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților cu intoleranță la histamină.

Webinarul face parte din seria de webinare Zenyth – Better Medicine, iar cei interesați să participe se pot abona la newsletter-ul Zenyth pentru a fi informați când vor fi următoarele webinare.