Hormonii tiroidieni joacă un rol esențial în diverse procese fiziologice, iar sinteza insuficientă a acestor hormoni duce la hipotiroidism, o tulburare predominantă cu un impact global semnificativ.
O întrebare pe care o au în gând majoritatea pacienților cu hipotiroidism este: va fi nevoie să iau medicamente toată viață?
Multor pacienți cu hipotiroidism nu le place ideea de a se baza pe medicamentele tiroidiene pentru tot restul vieții și este de înțeles.
Ce se întâmplă dacă nu mai au acces la medicamentele tiroidiene? Ce se întâmplă dacă medicamentul lor favorit pentru tiroidă este reformulat? Ce se întâmplă dacă tratamentul nu mai funcționează dintr-un motiv oarecare?
Din anii 1890, când George Redmayne Murray a folosit pentru prima dată extract de tiroidă de oaie, principiile înlocuirii hormonilor tiroidieni la pacienții cu hipotiroidie au rămas destul de constante. Utilizarea hormonilor tiroidieni produși farmacologic a îmbunătățit considerabil viața pacienților, dar încă există controverse considerabile cu privire la rolul terapiei combinate (tiroxină (T4) și tri-iodotironină (T3)) față de T4 singur, pentru a imita mai bine producția endogenă. În timp ce studiile clinice caută variante pentru a îmbunătăți terapia cu hormoni tiroidieni exogeni, noile progrese în înțelegerea dezvoltării tiroidei oferă potențialul de a dezvolta regenerarea glandei tiroide, ca alternativă pentru pacienți.
Se crede că multe țesuturi, dacă nu toate, conțin celule stem rezidente (adulte) care sunt responsabile pentru regenerarea și repararea țesutului după leziune.
Deși conține celule stem și are capacitatea de a crește ca răspuns la un stimul care perturbă axa hipofizo-tiroidă, glanda tiroidă nu este considerată un organ regenerativ. Mecanismele de regenerare ale tiroidei și rolul celulelor stem tiroidiene și al celulelor progenitoare tiroidiene în acest proces nu sunt bine înțelese.
Glanda tiroidă se caracterizează prin rata sa lentă de rotație celulară, cu celule estimate că se divid aproximativ o dată la 10 ani și de aproximativ 5 ori în timpul maturității. Mărimea și funcția glandei tiroide sunt strâns reglate prin mecanisme de feedback negativ controlate în principal de nivelurile de TSH. Aceste mecanisme de feedback pot fi diferite xenobiotice sau modificări fiziologice care perturbă axa hipofizo-tiroidă. Principalele mecanisme patogenice responsabile de dezvoltarea hiperplaziei tiroidiene includ deficiența de iodură, excesul de iodură, compușii goitrogeni și/sau defecte ale enzimelor genetice care interferează cu biosinteza și secreția hormonului tiroidian.
Deci, medicamentele tiroidiene sunt pe viață?
Majoritatea medicilor și endocrinologilor vor spune că, în Hashimoto, hipotiroidismul este ireversibil și se termină cu lezarea completă a celulelor tiroidiene, ceea ce duce la o cerință de medicamente pentru hormoni tiroidieni pe tot parcursul vieții. Totuși, acest lucru nu este adevărat! S-a raportat că funcția tiroidiană a revenit spontan la 20% dintre pacienții cu Hashimoto.
Acești pacienți vor reveni la funcționarea normală a tiroidei chiar și după ce înlocuirea hormonilor tiroidieni este retrasă. Cum este posibil?
Studiile arată că, odată ce atacul autoimun încetează, tiroida deteriorată are capacitatea de a se regenera. Ecografia tiroidiană va arăta țesut tiroidian normal care s-a regenerat, iar pacientul nu va mai prezenta valori crescute ale anticorpilor TPO.
Această regenerare poate fi adesea ratată la pacienții adulți, deoarece se presupune că aceștia au hipotiroidism pe viață și nu se mai realizează verificarea periodică a valorilor anticorpilor și imaginea ecografică a glandei tiroide.
Pe lângă ecografie și verificarea valorilor anticorpilor TPO, se poate face un test prin administrarea de TRH (Thyroid Releasing Hormon), care va determina o creștere a T3 și T4 dacă tiroida s-a recuperat. Acest test va ajuta la luarea deciziei, dacă se poate renunța în siguranță la medicamentele tiroidiene.
Deși aceste informații sunt disponibile în literatura științifică, majoritatea medicilor nu apelează la acest test.
Ce altceva lipsește?
Atunci când primesc diagnostic de Hashimoto, majorității pacienților li se spune că nu pot face altceva decât să ia medicamente pentru tot restul vieții, în doze tot mai mari, pe măsură ce tiroida continuă să se epuizeze.
Medicina convențională încă nu recunoaște impactul modificărilor stilului de viață care pot încetini, opri sau inversa anticorpii tiroidieni. În timp ce multe dintre aceste informații sunt disponibile în literatura științifică, iar unii medici naturisti, nutriționiști și practicieni de medicină alternativă au început să le implementeze cu rezultate excelente, acești experți sunt adesea o variantă la care pacientul obișnuit cu Hashimoto nu apelează, în primul rând din cauza costurilor mari.
În plus, scepticismul îi împiedică adesea pe pacienți să apeleze la astfel de specialiști, mai ales că există mulți escroci care păcălesc oamenii bolnavi, care din disperare ar face orice.
Dar un lucru este important de reținut: oamenii care au Hashimoto se pot ‘’vindeca’’. La unii pur și simplu se întâmplă acest lucru, fără ca ei să facă nimic, iar alții depun eforturi în acest sens prin optimizarea medicației tiroidiene, managementul stresului, susținerea funcției tiroidiene prin alimentație corespunzătoare și forme de mișcare adecvate.
Mecanisme celulare de regenerare a țesuturilor
Regenerarea țesuturilor este un proces extrem de complex care implică diferite mecanisme celulare menite să înlocuiască țesutul deteriorat sau pierdut. Răspunsul regenerativ poate apărea prin două căi principale: repararea țesuturilor, care are ca rezultat formarea țesutului cicatricial fibros, sau regenerarea adevărată, în care celulele proliferează și/sau se diferențiază pentru a restabili arhitectura și funcția tisulară inițială.
Regenerarea este un proces în mai multe etape, care implică dediferențierea, proliferarea și rediferențierea celulelor. Mecanismele celulare specifice utilizate în timpul regenerării sunt foarte dependente de factori, precum tipul de țesut implicat, natura și severitatea leziunii și disponibilitatea celulelor stem sau a celulelor progenitoare.
Glanda tiroidă prezintă câteva mecanisme celulare de regenerare în funcție de amploarea leziunii.
Regenerarea tiroidiană în urma leziunilor parțiale ale țesutului
Leziunile parțiale ale țesutului glandei tiroide pot apărea din diverse afecțiuni, inclusiv boli autoimune și tiroidectomie parțială. Studii recente care utilizează modele in vivo au explorat mecanismele celulare implicate în regenerarea tiroidei.
Investigațiile efectuate la șoarecii supuși tiroidectomiei parțiale au indicat că microfoliculii din regiunea centrală a glandei tiroide adăpostesc celule care joacă un rol în regenerarea tiroidei. Interesant este că numai celulele imature sunt capabile să răspundă la stimulii TSH și să se diferențieze în noi foliculi tiroidieni. În plus, celulele C proliferative și celulele foliculare cu citoplasmă eozinofilă clară și microvilozități au fost observate histologic în această regiune. Aceste descoperiri sugerează că această zonă poate fi rămășița primordiului tiroidian, care este prima care răspunde la leziuni și inițiază regenerarea. Cu toate acestea, mecanismele celulare precise rămân neclare, deoarece aceste celule nu prezintă activitate proliferativă.
Transplantul de organoide tiroidiene: o abordare promițătoare pentru restabilirea funcției tiroidiene
În ultimii ani, cercetătorii au obținut cu succes celule foliculare tiroidiene și organoizi din diverse surse, inclusiv modele de rozătoare și celule stem embrionare umane, celule stem pluripotente induse și țesut tiroidian fetal și adult. Au fost folosite diverse metodologii pentru a diferenția celulele stem pluripotente în organoizi tiroidieni, inclusiv supraexprimarea tranzitorie sau constitutivă a factorilor de transcripție specifici, abordări de diferențiere directă și o combinație a ambelor strategii. În ciuda disponibilității mai multor protocoale, doar un număr limitat de studii au explorat potențialul transplantului de organoizi tiroidieni pentru restabilirea funcției tiroidiene.
În concluzie, mecanismele celulare implicate în regenerarea tiroidei după lezarea parțială a țesutului sau ablația totală a glandei tiroide au fost studiate pe larg. În cazul leziunilor parțiale ale țesuturilor, studiile sugerează că anumite zone din glanda tiroidă pot adăposti celule capabile să inițieze regenerarea, implică procese diverse și jucători celulari diferiți, inclusiv celule stem/progenitoare adulte, tirocite imature și tirocite dediferențiate. Cu toate acestea, mecanismele celulare precise și amploarea capacității lor de regenerare rămân neclare. Pe de altă parte, în ciuda capacităților regenerative extraordinare observate la anumite specii, precum peștele-zebra, îndepărtarea completă a glandei tiroide, așa cum se observă în cazurile de tiroidectomie totală sau în ablațiile de tirocite mature, nu reușește să declanșeze regenerarea tiroidei. Aceste descoperiri evidențiază importanța unei surse exogene de țesut tiroidian pentru restabilirea funcției tiroidiene la pacienții fără celule tiroidiene reziduale.
Resurse:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10516459/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7859487/
https://www.frontiersin.org/journals/endocrinology/articles/10.3389/fendo.2014.00055/full
