Fosfataza alcalină este o enzimă care ajută la combaterea bacteriilor rele din intestin. Îmbunătățește digestia, îți face oasele puternice și îți menține mintea ascuțită. Atât nivelurile ridicate, cât și cele scăzute din sânge pot fi problematice. Te invităm să citești mai departe pentru a afla despre rolul său în organism.
Ce este fosfataza alcalină?
Fosfataza alcalină este o enzimă importantă care se regăsește în diferite țesuturi ale organismului, precum ficat, oase, rinichi și sistem digestiv. Aceasta joacă un rol esențial în procesul de degradare a fosfatului.
De asemenea, fosfataza alcalină este un marker biochimic sensibil pentru funcția hepatică și pentru sistemul osos.
Principalele funcții ale fosfatazei alcaline includ participarea la metabolismul fosfatului și calciului, facilitând absorbția acestora in intestin, astfel contribuind la formarea oaselor. De asemenea, fosfataza alcalină joacă un rol crucial în procesul de detoxifiere a organismului, ajutând la eliminarea anumitor toxine din ficat.
Zincul și magneziul sunt cofactori esențiali ai acestei enzime.
Pentru că fosfataza alcalină se regăsește în diverse organe și tesuturi ale corpului uman, fiecare dintre acestea produce o formă distinctă a enzimei. Fosfataza alcalină este o enzimă alcatuită din trei forme izoenzimatice, precum cea hepatobiliară, osoasă și intestinală. În timpul sarcinii, apare o a patra formă, cea placentară, care este doar o formă temporară.
Dintre toate aceste forme, cea mai studiată este fosfataza alcalină intestinală.
Această diferențiere poate ajuta medicii să identifice sursa unei eventuale creșteri sau scăderi a nivelului enzimei în sânge, pentru un tratament adecvat.
Oamenii de știință nu au identificat încă întreaga gamă de reacții biochimice pe care le determină FA (fosfataza alcalină), dar se știe că enzima contribuie la următoarele procese:
- transportul nutrienților și a enzimelor către și dinspre ficat.
- ajută la dezvoltarea, creșterea și întreținerea țesutului osos.
- asigură transportul calciului și a fosfatului din intestine către oase, mușchi și celule nervoase pentru a asigura funcționarea normală.
- transportul acizilor grași pentru a stoca energie în țesuturile adipoase și pentru a ajuta la menținerea integrității structurale a celulelor.
- reglarea creșterii celulare la făt în timpul sarcinii.
În ceea ce privește fosfataza alcalină intestinală, studiile actuale pe animale au demonstrat roluri foarte importante ale acesteia. Enzima interacționează cu intestinul, cu alimentele pe care le consumăm și cu microbii găsiți în corpul nostru. Aceasta are mai multe roluri, printre care:
- protejează împotriva infecțiilor bacteriene în intestin.
- ajută la restabilirea bacteriilor intestinale după antibiotice.
- ajută la repararea intestinului permeabil la pacienții cu fibroză chistică.
- ajută la eliminarea substanțelor chimice microbiene toxice.
- încetinește absorbția grăsimilor.
- ajută la tratarea leziunilor renale.
- ajută la reducerea inflamației intestinale.
Ce este un test de fosfatază alcalină și când este recomandat?
Nivelurile serice de FA prezintă variații legate de vârstă la indivizii sănătoși. Nivelurile sunt cele mai ridicate în timpul copilăriei și pubertății datorită creșterii și dezvoltării oaselor și apoi scad pe măsură ce indivizii îmbătrânesc. Scăderea nivelurilor serice de FA în grupa de vârstă de 15 până la 50 de ani este puțin mai pronunțată la bărbați decât la femei. Aceste niveluri cresc din nou în timpul bătrâneții, cu o diferență notabilă de distribuție pe sexe. Însă motivele care stau la baza acestor fluctuații tipice rămân neidentificate. Cercetările indică o corelație pozitivă între greutatea corporală și fumat, în timp ce există o corelație inversă cu înălțimea.
La persoanele sănătoase, sursa predominantă a enzimei circulante sunt ficatul și osul. La unii indivizi, o fracțiune minoră a acestei enzime provine din tractul intestinal. Consumul unei mese grase duce la creșterea nivelului seric de FA la indivizii cu grupele de sânge 0 și B, în primul rând datorită contribuțiilor din tractul intestinal. Deoarece această creștere poate persista până la 12 ore în ser, este recomandabil să se evalueze nivelurile de enzime serice în stare de repaus alimentar.
Determinarea nivelului de fosfatază alcalină este recomandat pentru diagnosticarea afecțiunilor hepatice, în special pentru diagnosticul diferențial al acestora. Fosfataza alcalină este recomandată și în cazul suspiciunii unor afecțiuni osoase, aceasta enzimă fiind relevantă pentru patologia țesutului osos.
Atunci când există probabilitatea existenței unor tumori, fosfataza alcalină are rol de marker tumoral, în depistarea metastazelor hepatice sau osoase.
Nivelurile ridicate ale fosfatazei alcaline din ficat pot fi un semnal de:
- blocaje în căile biliare;
- ciroză;
- hepatită infecțioasă și neinfecțioasă;
- mononucleoză, care poate provoca uneori umflarea ficatului;
- infecții bacteriene;
- colangiocarcinom (cancer al căilor biliare);
- colelitiaz[ (litiază biliară);
- cancerele osoase, inclusiv osteosarcomul și condrosarcomul;
- afecțiuni osoase, inclusiv osteomalacia și osteoporoza;
- colecistita (inflamația vezicii biliare);
- insuficiență cardiacă congestivă;
- hipertiroidism (glandă tiroidă hiperactivă);
- hiperparatiroidism (glandă paratiroidă hiperactivă);
- rahitism (înmuierea oaselor, de obicei din cauza deficienței de vitamina D).
Dacă nivelurile de fosfatază alcalină sunt ridicate și rezultatele testelor hepatice sunt normale, problema poate fi o tulburare osoasă, cum ar fi boala Paget a osului. Această boală face oasele neobișnuit de mari și slabe, făcându-le să se rupă mai ușor.
Nivelurile scăzute de FA sunt mai puțin frecvente, însă atunci când apar ele pot fi un semnal de:
- anemie aplastică (anemie cauzată de insuficiența măduvei osoase);
- boală celiacă (o boală autoimună declanșată de gluten);
- deficit congenital de iod;
- hipotiroidism (funcție tiroidiană scăzută);
- boală inflamatorie intestinală (IBD), inclusiv colită ulceroasă și boala Crohn;
- malnutriție;
- anemia pernicioasă (o formă autoimună de anemie);
- boală Wilson (o boală genetică care provoacă acumularea de cupru în organism).
Legătura dintre fosfataza alcalină și tiroidă
Există o relație complexă între tiroidă și ficat atât atunci când suntem sănătoși, cât și atunci când apare boala.
Ficatul are un rol important în metabolismul hormonilor tiroidieni, dar și nivelul normal al hormonilor tiroidieni este important pentru funcția hepatică normală și pentru metabolismul bilirubinei. Pe lângă asocierile dintre bolile tiroidiene și hepatice de natură autoimună, cum ar fi cea dintre ciroza biliară primară și hipotiroidism, bolile tiroidiene sunt frecvent asociate cu leziuni hepatice sau anomalii ale testelor biochimice. De exemplu, bolile tiroidiene pot fi asociate cu creșterea alanin aminotransferazei și a fosfatazei alcaline, care este în principal de origine osoasă, în hipertiroidism și aspartat aminotransferazei în hipotiroidism. Bolile hepatice sunt, de asemenea, frecvent asociate cu anomalii sau disfuncții ale testelor tiroidiene, în special cu creșterea globulinei de legare a tiroxinei și a tiroxinei, iar infecția cu virusul hepatitei C a fost asociată cu anomalii tiroidiene.
Hormonii tiroidieni reglează rata metabolică bazală a tuturor celulelor, inclusiv a hepatocitelor și, prin urmare, modulează funcția hepatică; ficatul, la rândul său, metabolizează hormonii tiroidieni și le reglează efectele endocrine sistemice. Astfel, disfuncția tiroidiană poate perturba funcția hepatică.
Anomaliile serice ale enzimelor hepatice observate în hipotiroidism pot fi legate de metabolismul lipidic afectat, steatoza hepatică sau miopatia indusă de hipotiroidism. Hipotiroidismul sever poate avea caracteristici biochimice și clinice, cum ar fi hiperamoniemia și ascita, mimând pe cele ale insuficienței hepatice. Testele funcției hepatice sunt frecvent anormale și în hipertiroidism, din cauza stresului oxidativ, colestazei sau activității osteoblastice crescute.
O funcție fiziologică a fosfatazei alcaline: detoxifierea endotoxinelor
Endotoxina este o substanță toxică legată de peretele celular bacterian și eliberată atunci când bacteria se rupe sau se dezintegrează. Endotoxinele sunt formate din complexe lipopolizaharide și lipoproteice. Componenta proteică determină natura sa străină (antigenică), iar componenta polizaharidă determină tipul de anticorp care poate reacționa cu molecula de endotoxină pentru a produce o reacție imună.
Pe măsură ce endotoxinele sunt expuse la suprafața bacteriilor, sistemul imunitar înnăscut a evoluat pentru a le recunoaște ca o amenințare și pentru a reacționa în consecință la prezența lor. Endotoxinele sunt pirogeni, provocând un puternic răspuns imun înnăscut. Când bacteriile Gram-negative sunt ucise de sistemul imunitar, fragmentele membranei lor care conțin endotoxine sunt eliberate în fluxul sanguin și pot provoca febră și diaree. Prezența endotoxinelor în sânge (endotoxemia) duce de obicei la hipotensiune arterială, insuficiență respiratorie și livrare redusă de oxigen. Endotoxemia puternică poate duce la sepsis și în cele din urmă la moarte.
Studiile demonstrează că în probele de țesut intestinal și renal in vitro, FA este dotată cu activitate de defosforilare a endotoxinelor la niveluri de pH mai apropiate de intervalul fiziologic. Acest lucru este ilustrat și de experimente în vivo care arată că toxicitatea endotoxinei este redusă semnificativ după expunerea la preparate cu fosfatază alcalină, așa cum a fost testat prin inducerea unei reacții inflamatorii intradermice locale la șobolani. În mod colectiv, datele sugerează că enzima FA omniprezentă poate realiza protecție împotriva endotoxinei, un produs la fel de omniprezent al bacteriilor Gram-negative, care poate provoca complicații letale după o infecție cu aceste microorganisme.
Concluzii
Fosfataza alcalină nu este o singură enzimă – este un grup de enzime care se găsesc în toate țesuturile corpului tău. Cel mai promițător tip cu posibile beneficii terapeutice este cel găsit în intestin. Fosfataza alcalină intestinală susține echilibrul bacteriilor intestinale, reduce inflamația și ajută la eliminarea lipopolizaharidelor și a altor toxine din intestin. De asemenea, importantă în aceste complicații este capacitatea acesteia de a regla ecosistemul microbian, prin formarea unei relații complexe între microbiotă, dietă și suprafața mucoasei intestinale. Dovezile arată că dieta modifică expresia și activitatea fosfatazei alcaline și aceasta, la rândul său, poate influența microbiota intestinală și homeostazia.
Alte tipuri ale acestei enzime, găsite în afara intestinului, susțin funcția creierului și sănătatea oaselor. Medicii efectuează de obicei acest test pentru a verifica tulburările hepatice și osoase. Pierderea osoasă și afectarea ficatului eliberează cantități excesive de fosfatază alcalină în sânge.
Resurse
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459201/
https://www.webmd.com/digestive-disorders/alkaline_phosphatase_test
https://www.medicalnewstoday.com/articles/321984
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7548816/
https://www.everydayhealth.com/thyroid-conditions/hypothyroidism/monitoring-your-health/
1 comentariu. Leave new
Foarte interesant si util. Corpul nostru este un miracol.