Cum facem față provocărilor care apar în copilărie? (partea I)

Trecem în revistă câteva dintre cele mai importante situații specifice copilăriei, alături de metode naturale prin care putem să îi ajutăm pe cei mici atât să preîntâmpine problemele, cât și să treacă mai ușor peste ele.

Probleme comportamentale și dificultăți de concentrare

Aproape toți copiii, cu excepția celor care prezintă tulburare de spectru autist sau alte dizabilități de dezvoltare a creierului (care cuprind în general dificultăți de vorbire, probleme în interacțiunea socială sau probleme comportamentale), pot avea din când în când un comportament diferit. Vorbim aici despre stări de agitație, tendința de a nu asculta, impulsivitate, crize de furie sau dorința de a face lucruri „rele”, de a răni alți copii etc. Cu toate că putem avea tendința de a-i judeca sau de a le atribui eticheta de „prost crescuți”, nu suntem îndreptățiți să facem acest lucru, întrucât în fundalul acestor probleme pot rula diverse traume trăite în prima parte a vieții sau chiar în pântecul mamei. Dacă doriți să aflați mai multe despre rănile copilăriei și modul în care traumele pot afecta viața ulterioară de adult, vă lăsăm aici articolul nostru pe această temă.

Din punctul de vedere al problemelor comportamentale care au ca punct de plecare tulburările emoționale și comportamentale apărute în prima perioadă a vieții, vorbim despre diagnostice concrete, precum tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburarea de spectru autist, tulburarea de comportament de tip opoziție-sfidare, anxietatea, depresia, bipolaritatea, tulburarea de învățare etc.

Toate aceste situații din copilărie sunt de impact nu doar pentru copilul care le trăiește, ci și pentru familia acestuia, alături de societate și, nu în ultimul rând, pentru viitorul adult care va ajunge să traiască cu ele, dacă nu face ceva să le rezolve.

Probleme de somn

Vă mai amintiți când erați mici și vă spuneau părinții să dormiți ca să creșteți mari? Ei bine, aceasta nu era doar o scuză pentru a vă determina să mergeți la culcare, ci ziceau acest lucru pentru că somnul este cu adevărat important. Un bebeluș ar trebui să doarmă între 12 și 16 ore pe zi, un copil până la 3 ani între 11 și 14 ore, iar copiii cu vârsta între 3 și 5 ani, între 10 și 13 ore.

Da, somnul este cu adevărat important, însă foarte mulți copii au dificultăți din acest punct de vedere, majoritatea apărând din cauza anumitor frici, coșmaruri, insomnie sau a urinării în timpul somnului. De aceea, foarte mulți copii devin agitați atunci când vine seara și trebuie să doarmă, nu le este somn, pe când alții, cu toate că sunt foarte obosiți, au o stare de hiperactivitate. Alți copii nu pot să doarmă fără părinți sau fără cineva în cameră, iar alții se trezesc în timpul nopții și nu mai pot adormi.

Ce se întâmplă atunci când copiii nu dorm suficient?

În momentul în care un copil nu își face orele necesare de somn conform vârstei pe care o are, pot apărea stări precum hiperactivitate sau nemulțumire constantă, asemănătoare comportamentelor specifice ADHD. Academia Americană de Pediatrie spune că un sfert din copiii cu vârsta sub 5 ani nu dorm suficient, lucru care se vede prin apariția rinitei alergice, a problemelor la nivelul sistemului imunitar, alături de prezența stărilor de anxietate și depresie. În plus, un somn necorespunzător mai este asociat și cu viitoarele probleme la nivel cardiovascular, manifestate prin obezitate, diabet și hipertensiune arterială.

Congestie nazală și răceli

În momentul în care copilul se naște, acesta pleacă la drum cu o imunitate înnăscută, pe care o primește de la mama lui, în timpul sarcinii. Pe parcursul copilăriei, acestui tip de imunitate i se adaugă o imunitate dobândită care se învață prin contactul cu diferiți invadatori și antigeni. În acest mod, corpul ajunge să își dezvolte un sistem de recunoaștere a bolilor și a inamicilor, pe care începe să îi recunoască și să le facă față. Probabil că ați observat că imediat ce încep grădinița, cei mici răcesc, chiar dacă afară nu este frig. În acest context, strănuturile, tusea, nasul înfundat, durerile în gât nu ar trebui să ne mai mire, având în vedere că sistemul lor adaptativ este încă în curs de dezvoltare. Exemplul de răceală cel mai des răspândită este virusul respirator sincțial, o infecție la nivelul plămânilor și al căilor respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele a unei răceli și, în general, nu ar trebui să creeze panică, dar pot exista și situații ce țin de dificultatea de a respira sau modificarea culorii pielii copilului, motiv pentru care este necesar consultul de urgență.

Reacții ale pielii, julituri, vânătăi și alte lovituri

De câte ori nu vi s-a întâmplat ca micuțul să mănânce un aliment, iar după câteva minute să îi apară bubițe sau pete roșii pe piele? Reacțiile alergice sunt foarte frecvente la copii, iar mulți dintre aceștia se confruntă chiar cu intoleranțe care obligă adoptarea unui stil de viață cu totul diferit. Mai mult, părinții trebuie să fie mereu pregătiți, pentru că accidentele minore, căzăturile și juliturile sunt des întâlnite, întrucât cei mici au mereu dorința de a explora și de a experimenta viața, fără să se gândească la repercusiuni.

Mușcăturile de țânțari sau de alte insecte, parfumurile, detergenții, iedera otrăvitoare, unele materiale sau metale, medicamentele sunt doar câteva dintre motivele pentru care cei mici se confruntă cu alergii cutanate, eczeme, urticarie, mâncărime etc. Câteva dintre cele mai comune erupții cutanate care pot apărea în perioada copilăriei sunt:

• Ringworm/pecinginea – este o reacție alergică determinată de o ciupercă ce trăiește în pielea moartă, în păr și în țesutul unghiilor. Denumirea de ringworm poate duce cu gândul că reacția apare din cauza viermilor, însă nu are nicio legătură cu aceștia, în afară de faptul că forma petei seamănă cu un vierme. De asemenea, inelul roșu are marginile ridicate și solzoase și provoacă mâncărime. Pecinginea se transmite foarte ușor prin contact direct, din prosoape, echipament sportiv, haine, obiecte de igienă etc.
• Eritem infecțios/boala a cincea – este o boală contagioasă care se vindecă destul de ușor în câteva săptămâni. Simptomele sunt asemănătoare gripei și se continuă după câteva zile cu roșeață la nivelul obrajilor, de aici venind și denumirea de „boala obrajilor pălmuiți”. Se transmite ușor prin strănut sau tuse, perioada cea mai contagioasă fiind cu o săptămână înainte de apariția reacției cutanate. Pentru copii, boala nu este atât de gravă, însă trebuie avută mare grijă în cazul femeilor însărcinate, pentru că poate afecta sănătatea fătului. Odihna, lichidele și analgezicele sunt remediile recomandate în cazul bolii a cincea.
• Varicelă/vărsat de vânt – una dintre cele mai comune boli ale copilăriei, varicela este o boală contagioasă, manifestată prin pete roșii, mici și mâncărime uneori insuportabilă pe tot corpul. În evoluția petelor, mai întâi se formează veziculele care se sparg, se usucă, după care se formează crusta. Este o boală neplăcută, mai ales în cazul bebelușilor care se pot răni din cauza mâncărimii, dar și în cazul în care este făcută după o anumită vârstă, simptomele fiind mult mai pronunțate.
• Impetigo/bube dulci – este o infecție cutanată cauzată de bacterii ce creează pete roșii sau vezicule ce se pot rupe, dezvoltând o crustă galben-maronie. Acestea apar în jurul gâtului și a nasului, dar și în alte zone ale corpului. Transmiterea către alte persoane se face prin prosoape, haine sau obiecte de igienă, iar dintr-o zonă în alta a corpului prin scărpinat. Tratamentul presupune o igienă foarte riguroasă, dar și aplicarea de creme cu antibiotic.
• Negii – excrescențe ale pielii, negii sunt provocați de virusul papiloma uman (HPV) și sunt nedureroși. Se transmit ușor de la o persoană la alta, dar și prin intermediul obiectelor atinse de persoanele infectate. Mulți copii au negi pe mâini, deoarece, din dorința de a explora și de a atinge, pun mâna pe tot felul de obiecte. Totuși, pentru a preveni preluarea negilor de la alte persoane, cei mici trebuie încurajați să nu își roadă unghiile și să nu îi atingă pe cei ai altor copii. Există tot felul de tratamente pentru eliminarea negilor, un remediu din bătrâni fiind lichidul de la rostopască.

Alte situații prin care pielea copilului poate să sufere sunt arsurile solare (de care trebuie să îi ferim cât de mult putem prin utilizarea cremelor cu factor de protecție solară ridicat) sau juliturile, zgârieturile și alți factori determinați de exemplu de schimbările radicale de temperatură.

Probleme digestive

Problemele digestive apar destul de des în rândul copiilor, durerile de burtă, diareea, greața, durerea abdominală, constipația sau vărsăturile fiind cele mai comune dintre acestea. Tulburările de alimentație sunt, de asemenea, foarte des întâlnite, existând deopotrivă copii care mănâncă prea mult și alții care refuză mâncarea cu orice preț. În general, problemele digestive ascund în spate alergii sau intoleranțe alimentare, fie că este vorba de lapte, gluten sau alte alimente. De asemenea, poate fi vorba despre o boală celiacă sau boala inflamatorie intestinală.

Știm deja că un număr foarte mare de boli își are originea în intestin, echilibrul florei intestinale fiind decisiv pentru apariția problemelor de sănătate non-intestinală atât la copii, cât și în cazul adulților. Un studiu din anul 2013 arată că acei copii care au tulburare abdominală funcțională asemănătoare cu sindromul colonului iritabil, încep să prezinte o vulnerabilitate la tulburările de anxietate pe perioada adolescenței și la vârsta adultă.

Aceasta a fost prima parte din cele două articole despre bolile copilăriei. Vă așteptăm în articolul următor cu sfaturi despre cum putem să îi ajutăm pe cei mici să crească armonios, folosind metode naturale.

Surse:

www.sleepfoundation.org/children-and-sleep

drjockers.com/childrens-health-challenges

cbhs.com.au/mind-and-body/blog/8-common-children-s-health-problems

betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/behavioural-disorders-in-children

webmd.com/children/ss/slideshow-common-childhood-skin-problems